Sunt multe lucruri de prost gust pe care le facem când călătorim în țările exotice, dar probabil că nici unul nu este atât de dăunător precum susținerea afacerilor cu animale chinuite și ținute în captivitate. Din păcate, mă număr și eu printre cei care s-au plimbat cu elefanții în Thailanda, au băut cafea Luwak din boabe digerate de zibete în Indonezia sau au vizitat fermele de crocodili din Cambodgia. Am fugit însă de multe alte ”distracții” din aceeași gamă, cum ar fi să-mi fac selfie cu tigrii în Thailanda sau să înot cu delfinii în Kenya. Toate sunt, în realitate, niște prostii de care ne putem lipsi cu mare bucurie.

Nu realizăm, decât poate foarte târziu, că genul ăsta de divertisment nu are nici o legătură cu plăcerea de a călători. Nu facem decât să susținem o industrie care se bazează pe cruzimea împotriva animalelor. Știu că pentru unii sună mortal să-și pună poze pe Facebook în timp ce îmbrățișează un tigru, știind că vor stârni astfel interesul unor prieteni naivi, ce vor comenta cu invidie: ”Ce curajos ești frate!”. Vă spun însă sincer nu e nici o șmecherie în asta. Carnivorul respectiv nu mai reprezintă nici un pericol pentru că a fost luat de lângă maică-sa de la câteva săptămâni, fiind bătut și antrenat toată viața, astfel încât să-i fie frică de oameni. Ba chiar unii dintre pui suferă și niște operații dureroase de extirpare de canini, astfel încât turistul ”curajos” să nu-și riște nici un fir de păr din cap.

Nici să călărești elefanții în Asia nu e mare scofală. Știu că poate fi tentant să vezi lumea de pe spinarea celui mai mare mamifer de pe pământ, dar dacă stai puțin de vorbă cu un îngrijitor de la o fermă, înțelegi cam ce fel de ”antrenament” trebuie să facă elefanții pentru a ajunge atât de docili. Și nu, nu sunt prietenoși, se tem îngrozitor de tine. Pentru că așa au fost învățați de mici. Prin mijloace pe care le putem deduce ușor.

Când am fost în Kenya, în Diani Beach, pe malul Oceanului Indian, am înțeles că una din marile bucurii ale turiștilor era să înoate cu delfinii (și, evident, să-și pună poză pe Facebook, ca să fie invidiați de prieteni). Dacă te gândești însă că delfinii cu pricina au trăit toată viața într-un bazin mare cât o piscină, pentru a se obișnui cu oamenii, parcă nu-ți mai vine să susții cu banii tăi o asemenea afacere.

Iar despre celebra Kopi Luwak, ”cea mai scumpă cafea din lume”, mi-am scris deja părerea în acest articol. În esență, producția la scară industrială a acestei cafele obținută din boabele parțial digerate de o anumită specie de zibetă, nu ar fi posibilă dacă nu ar fi apărut în toată Indonezia (dar și în alte țări din Asia de Sud-Est) ferme specializate. Proprietarii acestor plantații păstrează animalele în cuşti închise, uneori mai mici de 2 metri lungime şi un metru lăţime, şi le hrănesc aproape exclusiv cu boabe de cafea. Zibeta respectivă trăieşte în mod normal în junglă, iar un singur exemplar are nevoie, spun specialiştii, de cel puţin 17 kilometri pătraţi de spaţiu. Din cauza vieţii în captivitate şi a hranei nepotrivite, animalele din ferme se îmbolnăvesc şi mor foarte repede şi trebuie înlocuite cu noi exemplare prinse în pădure.

Din fericire, se mai întâmplă și lucruri bune. Iar despre un astfel de lucru bun am citit la începutul săptămânii aici. Este vorba despre desființarea ”Tiger Temple” din Thailanda, un așa-zis templu budist care creștea tigri pentru divertismentul turiștilor.

Despre mai multe tipuri de distracție care presupun chinuirea animalelelor am văzut mai multe aici. După ce citiți, gândiți-vă dacă într-adevăr merită să dați banii pe așa ceva. Sincer.

 

Articol precedent

Cum se organizează haosul sau de ce drumul din Bangkok la Siem Reap trece prin cel mai prietenos loc din lume

Articol următor

Qatar Airways lansează zboruri avantajoase către Thailanda, Africa și Seychelles

Nu sunt comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *