Dacă, în general, ghidurile de turism nu acordă mai mult de 7-8 rânduri localităţii Ao Nang de la Marea Andaman- preferând, în schimb, să scrie pagini întregi despre vecina acesteia, insula scandaloasă şi comercială Phuket- asta nu înseamnă că micuţa staţiune din regiunea Krabi trebuie ocolită. Dimpotrivă, Ao Nang este în calea multor turişti occidentali care descoperă aici- cu surprindere, poate- ceva din ordinea şi regulile de acasă: nişte thailandezi  ordonaţi si bine organizaţi dar, din fericire, tot thailandezi.

Thailandezii sunt, probabil, la ani lumină înaintea celor mai mulţi dintre concurenţii lor din restul Asiei de Sud-Est, în ceea ce priveşte serviciile turistice, dar nu este exclus să te trezeşti, la un moment dat, într-un haos perfect organizat, în care toată lumea face ce vrea, de cele mai multe ori pe nervii şi banii naivului turist occidental. Or, autorităţile din Ao Nang exact asta au încercat să evite: de ce să plătească turistul, spre exemplu, o excursie cu barca de 4-5 ori mai mult decât face, când putem să-i îmbrăcăm în uniforme pe toţi barcagii din sat şi să-i organizam în trei companii oficiale, la vedere, care prestează servicii pe bază de bilet, cu preţ fix? De ce să-i lăsam pe şoferii de tuk-tuk şi de taxi să ceară 200 de baht (aproximativ 20 de lei) pentru o călătorie de 50 de baht? Nu mai bine afişăm preţurile în staţiile de taxi, ca să nu fie loc de nici o ţeapă? Ştiu, mulţi veţi spune că târguiala cu vânzătorii şi prestatorii de servicii face parte din farmecul Thailandei. Nu toată lumea gustă însă distracţia asta iar, cel puţin pentru cei care pun piciorul pentru prima dată în aceste locuri, preţurile fixe la transport sporesc încrederea în aceşti oameni care, deşi amabili şi zâmbitori, sunt totuşi mult diferiţi decât cei de acasă..

La bazar, cu vânzătorii de pe stradă sau de pe plajă, trebuie însă să negociezi preţul, pentru simplul fapt că, de regulă, acesta este mult mai mare decât cel real. Nu are sens însă să exagerezi, iar dacă o bătrânică amărâtă vine şi-ţi cere echivalentul a 10 lei pentru o brăţară din scoici colorate nu merită să te ţigăneşti. Pentru tine înseamnă atât de puţin, dar pentru ea poate însemna mult.

 

Preţurile sunt, în general, accesibile în Thailanda dar, din 2011 de când merg în această ţară, am constatat că, de la an la an, viaţa devine din ce în ce mai scumpă. Asta chiar dacă nu am mers niciodată în sezonul de vârf- între noiembrie şi februarie- când numărul mare de turişti occidentali şi ruşi atrage, logic, şi preţuri pe măsură.  Mai în glumă, mai în serios, ca român, vă sfătuiesc să mergeţi în Thailanda acum, cât încă ne-o mai permitem.

Una peste alta, Ao Nang este pentru toate buzunarele, poţi mânca bine cu 500 baht (50 lei), dar şi cu 120 bath (12 lei), iar dacă îţi pui în cap să faci economii în vacanţă, atunci o supă cu tăieţei şi pui costă pe plajă 5-6 lei, o frigăruie de pui între 3 şi 5 lei, un porumb copt- 5 lei, un mango-5 lei sau o felie de pepene-2 lei. Băuturile alcoolice sunt relativ scumpe, din cauza taxelor mari, aşa că dacă veţi găsi la vreo terasă o bere locală- Singha sau Chang- la 0,33 l cu 8-9 lei, aşezaţi-vă liniştiţi, pentru că nu veţi găsi mai ieftin în altă parte.

Chiar şi într-o staţiune ordonată şi cuminte cum este Ao Nang nu lipsesc contrastele şi lucrurile care pot părea şocante pentru europeni, dar care sunt perfect normale în Asia de Sud- Est. Astfel, nu poţi să nu te întrebi cum este posibil ca o şedinţă de o oră de masaj thailandez profesionist, ce presupune muncă, talent şi instruire profesională, să coste 20 de lei, adică mai puţin decât o îngheţată la pahar- bună ce-i drept, dar, totuşi, o îngheţată? De altfel, forţa de muncă ieftină a fost un avantaj economic al Thailandei- pentru a ajunge, de pildă, „Detroitul Asiei”, în ceea ce priveşte numărul de maşini construite aici- dar a creat şi unele dintre cele mai mari discrepanţe sociale din regiune.

Natura şi oamenii trăiesc în deplină armonie în Ao Nang şi pe insulele din jur, iar pentru a va convinge puteţi să le faceţi o vizită  membrilor „tribului” de maimuţe care trăiesc în pădurea din apropiere. Localnicii vă vor ruga însă în genunchi sa nu le daţi de mâncare animalelor, pentru a le descuraja să le mai intre în bucătăriile restaurantelor de pe plaja şi, probabil, ar fi frumos să-i ascultaţi.

Gusturi şi arome

Bucătăria thailandeză este o adevărată poveste de gusturi şi arome opuse care, paradoxal, se îmbină perfect. Nu este locul şi, poate, nici omul potrivit pentru a vorbi despre secretele bucătăriei thai, aşa că am să mă limitez la câteva exemple de feluri tradiţionale care nu trebuie ratate.

Pad Thai– mâncarea tradiţională thailandeză, pe bază de tăieţei de orez „stir-fried” (adică prăjiţi în timp ce sunt amestecaţi). Eu am mâncat o porţie cu muguri de soia, tofu, ou, ceapă verde, alune pisate, lime si creveţi (sau pui sau carne de porc), la 12 lei. A fost o experienţă senzaţională.

Rad Na– făcută tot din tăieţeii de orez prăjiţi cu fructe de mare (sau carne de pui, vită sau porc), usturoi, ciuperci, kai-lan (un fel e broccoli) şi tapioca.

Tom Kha Gai– supă cu lapte de cocos (între 8 si 12 lei)

Tom Yam Talay– supă cu fructe de mare

Amatorii de peşte nu trebuie să rateze barracuda, unul dintre cei mai gustoşi peşti pe care i-am mâncat vreodată. Barracuda se găseşte aproape peste tot, iar o porţie consistentă prăjită, cu sosuri şi orez, costă între 25-40 lei.

Fructele tropicale sunt, de regulă, în tot cursul anului, dar amatorii de mango- probabil, cel mai gustos fruct din lume- trebuie să ştie că sezonul acestuia este în primăvară, în lunile martie-aprilie. Poate fi cumpărat şi în restul anului dar nu are acelaşi gust.

Plaje si insule

Din Ao Nang se organizează excursii pe mare spre o mulţime de insule şi plaje din jur, majoritatea fiind excursii de o zi. Printre destinaţii se numără şi insulele mult prea celebre Phi Phi, unde s-a filmat „The Beach”, cu Leonardo diCaprio în rolul principal. Foarte aproape de Ao Nang, la 15-20 de minute distantă, cu aşa-numitele „bărci cu coada lungă”, se află una dintre cele mai frumoase plaje din Thailanda, Railay, de fapt o mică peninsulă între stânci, accesibilă doar de pe mare. Aici veţi descoperi un sat thailandez pitoresc, în care s-au construit resorturi, baruri şi restaurante. Ralay este şi un important punct de plecare către alte insule şi plaje din sudul Thailandei. Alte puncte de atracţie din apropierea Ao Nang sunt „Cimitirul de scoici„, plaja Nopparat Thara, Cele patru insule etc.

 Info utile

– Ao Nang este la 40 de minute de mers cu maşina de aeroportul din Krabi. O cursă cu un taxi costă 600 baht (60 de lei).

– există curse regulate (songthaew) care merg după un orar aproximativ între Krabi, aeroport, Ao Nang şi celelalte atracţii din zonă. Costă 50-100 baht de persoană, în funcţie de destinaţie.

– bărcile ajung aproape în orice punct important din zonă, dar sunt condiţionate de starea vremii.

– în Ao Nang există o arenă de box thailandez (muay thai) unde se organizează meciuri, cel puţin o dată pe săptămână. Intrarea costă 800 baht în tribune şi 1200 baht pe canapelele de lângă ring.

– un lucru deranjant este lipsa coşurilor de gunoi din oraş şi de pe plajă. Cu toate acestea, în Ao Nang este foarte curat. Cum reuşesc oamenii aceia să păstreze curăţenia în aceste condiţii este un secret pe care nu l-am desluşit încă.

– serviciile sunt, de regulă, la un nivel ridicat în Ao Nang. Thailandezii se asteptă să primească bacşis, dar îţi vor zâmbi chiar de nu-l primesc.

– Ao Nang nu este o destinaţie pentru prostituţie, deci, spre deosebire de Phuket, aici nu prea veţi găsi baruri „go-go” sau cluburi de striptease. Mă rog, nu la fel de multe ca în Phuket :). (Gabriel Bejan)