Nu m-am gândit niciodată serios la ce s-ar întâmpla dacă, din cauza întârzierii unui avion, aş pierde zborul următor către destinaţia finală. Nu mi-am făcut griji deoarece am presupus că, atâta vreme cât o companie aeriană îşi asumă responsabilitatea transportului unui pasager între punctele X şi Y- chiar dacă asta presupune schimbarea a două, trei sau patru zboruri- va găsi o rezolvare şi atunci când ceva nu merge bine. Cum ar fi, de pildă, o defecţiune tehnică la o aeronavă care o face să întârzie, astfel că pasagerul nu mai are timp să prindă zborul următor. Deci tot traseul pentru care a plătit se duce de râpă, iar compania ce a încasat banii trebuie să găsească, evident, o altă rută.

Ei bine, m-am înşelat. Întâmplarea pe care o voi povesti mai jos arată că, atunci când o comit grav, companiile aeriene nu se grăbesc să-şi repare greşeala. Ba chiar te pot lăsa baltă într-un aeroport de genul „ce dracu’ caut eu aici?„, fără nici o perspectivă de a pleca de acolo într-un timp rezonabil. În cazul nostru, Air France, Tarom şi Emirates „ne-au ajutat” să petrecem 26 de ore pe trei aeroporturi din lume, pierzând astfel o zi din vacanţă, o noapte de cazare plătită în Mauritius şi 120 de dolari pentru nişte vize de care nu aveam nevoie.

Marţi, 15 septembrie, trei ceasuri rele, aeroportul Bucureşti- Otopeni.

Drumul nostru către Mauritius trebuia să înceapă pe aeroportul Otopeni cu o cursă Air France ce pleca la ora 20,05 şi ajungea la Paris la 22,15. Mai departe, la 23,25, urma să decolăm spre Mauritius, tot cu Air France. Prima veste proastă a zilei a venit rapid de pe tabelul „Plecări” din aeroport: zborul de Paris decola cu o întârziere de o oră, deci nu mai puteam prinde conexiunea de Mauritius. Iată-ne, aşadar, faţă în faţă cu reprezentatul Air France care ne oferă două variante compensatorii: amânăm plecarea pentru a doua zi dimineaţă, tot prin Paris, sau, a doua variantă, în noaptea respectivă, pe următorul traseu: Bucureşti- Amman (cu Tarom) cu plecare la 23,55, sosire la Amman la 2,35, plecare apoi la 3,45 spre Dubai (Emirates), sosire la 7,45, apoi Dubai- Mauritius, tot cu Emirates, cu plecare la 10,20 şi sosire la 16,55. Cu gândul să nu pierdem o zi întreagă din vacanţă alegem a doua soluţie, fără să ne imaginăm însă ce va urma.

Beculeţele ni s-au aprins în momentul în care, aflaţi deja în avionul Tarom de Amman, suntem anunţaţi că vom ajunge la destinaţie cu o întârziere de jumătate de oră din cauza „aglomerării traficului aerian de deasupra Ciprului”. Cum vom prinde, aşadar, cursa Emirates de Dubai care pleca 3,45 dacă noi ajungeam la Amman în jur de 3? „Aveţi timp în 40 de minute. Aeroportul din Amman este mic”, ne-a asigurat stewardesa româncă, când i-am cerut sfatul.

„Nu se poate chiar să pierdem două avioane în aceeaşi zi, nimeni nu a mai păţit aşa ceva”, ne-am consolat şi noi în timp ce ne legam centurile de siguranţă. Nu luasem în calcul însă capacitatea românilor de bate toate recordurile. Chiar şi în materie de încurcături.

Al doilea avion pierdut

Ceea ce nu ştiam noi era că, încă de la plecarea din Bucureşti, fusesem distribuiţi într-un film cu proşti. Şansele noastre de a prinde în Amman cursa de Dubai erau de la început mai mici decât ale României de a câştiga Cupa mondială la rugby. Asta pentru că noi nu aveam bilete decât pentru cursa Tarom, iar pentru cele două zboruri pe care urma să le facem cu Emirates trebuia să primim boarding pass-urile la Amman, o dată cu check-in-ul. Numai că, după cum urma să aflăm pe pielea noastră, Emirates închide check-in-ul cu fix o oră înainte de plecare. Deci în varianta ideală (dar puţin probabilă) în care avionul ajungea la 2,35 mai aveam la dispoziţie fix zece minute să coborâm din avion, să trecem prin toate filtrele din aeroport şi să ajungem la poarta de îmbarcare a avionului Emirates, de unde să ridicăm biletele.

S-a întâmplat ceea ce era firesc să se întâmple. Chiar dacă am ajuns în Amman cu o întârziere de numai 15 minute, orice încercare a noastră de a urca în avionul de Dubai s-a dovedit zadarnică. Eram deja în faţa unei porţi de intrare în zona de tranzit a aeroportului din Amman strigând la doi funcţionari care ne blocau drumul să-i roage pe cei de la Emirates să facă o excepţie. Mai erau totuşi aproape 4o de minute până la decolare, dar angajaţii companiei din Dubai s-au arătat neînduplecaţi. Ne-au transmis că „nu era problema lor că Tarom întârziase”.

Şi noi ce facem acum? „Nu ştim, poate ar trebui să vorbiţi cu cei de la Emirates să vă dea bilete pentru alte curse”, ne-au lămurit buştean funcţionarii aeroportului. „Dar bagajele noastre au plecat deja spre Mauritius!”, facem o ultimă încercare. „Am vorbim acum şi le-au dat jos din avion”.

Unde-i găsim pe cei de la Emirates să vorbim cu ei? „Păi, plătiţi vizele de intrare în Iordania, ieşiţi de aici în aeroport şi aşteptaţi până la 8,30 dimineaţă când deschid ăştia oficiul”. Şi uite aşa, pe acorduri de înjurături româneşti, începea aventura noastră de 15 ore, pierdute degeaba, pe aeroportul din Amman.

Somnul adânc al angajaţilor de la Air France

Cu câteva ore înainte credeam că nu se pot pierde două avioane în aceeaşi noapte. Ei bine, tocmai urma să aflăm că se pot pierde şi trei zboruri. Dar să nu anticipăm.

Plini de nervi, ne-am conformat totuşi instrucţiunilor primite şi am ieşi din zona de tranzit, distracţie care ne-a costat 120 de dolari, contravaloarea celor două vize de intrare în Iordania. Am aşteptat apoi cuminţi deschiderea biroului Emirates, cu speranţa nemărturisită că vom prinde măcar avionul de 11 dimineaţa către Dubai. Ne-am înşelat din nou. La ora 8,30 fix, angajatul Emirates ne-a informat că nu poate emite bilete de călătorie pe numele nostru, pentru simplu motiv că nu suntem clienţi Emirates. „Dar ai cărei companii?” „Ai Tarom”. „Păi noi am cumpărat biletele de la Air France.” „Atunci Air France este responsabilă de voi, Air France trebuie să emită noi bilete pe numele vostru, ni le trimit nouă şi noi vă dăm boarding pass-urile”. „Există totuşi un birou Air France pe aeroportul din Amman?” Nici pomeneală. „Atunci cum luăm legătura cu ei?” Să încercăm să-i sunăm. „Dar, atenţie, aveţi la dispoziţie doar o oră şi jumătate pentru că închidem check-in-ul pentru zborul de 11. Şi oricum, veţi plăti o taxă pentru emiterea de noi bilete”, ne-a informat sec angajatul companiei din Dubai.

Taxa ca taxa, însă adevărata problemă era alta. Cum să iei legătura cu funcţionarii de la Air France din România când aceştia nu răspund la telefon? Nici măcar la 9,30, oră la care orice om normal ar trebui să fie la muncă! Între timp vorbim şi cu agentul nostru de turism care, la rândul lui, încearcă să dea de cineva de la Air France, noi sunăm pe toate numerele găsite pe site, degeaba însă, timpul trece, este aproape 10, funcţionarul de la Emirates se pregăteşte să închidă check-in-ul. În cele din urmă se topesc şi ultimele grame de răbdare, prietena mea începe să plângă. Un angajat al aeroportului trece prin zonă şi ne întreabă ce s-a întâmplat. Îi explicăm pe scurt, acesta merge la funcţionarul Emirates, vorbesc ceva în arabă şi surpriză: iordanianul îşi schimbă brusc atitudinea şi ne spune că va lua el legătura telefonic cu angajaţii Air France din Iordania care, la rândul lor, se vor ocupa de noile noastre bilete spre Mauritius. Cu alte cuvinte, omul putea să facă ceva de la început, dar nu a preferat să nu mişte un deget. Era însă deja prea târziu pentru zborul de 11. Între timp însă, se treziseră şi cei de la Air France,  agentul nostru de turism reuşise să ia legătura cu cineva din România, care a emis în cele din urmă noi bilete Amman- Dubai, cu plecare la ora 17,15 şi Dubai-Mauritius (ora 3 dimineaţă ziua următoare). Fără nici o taxă suplimentară. Funcţionara Air France a avut însă amabilitatea să ne transmită că noi suntem vinovaţi de încurcătură: „De ce s-au mai urcat în avionul de Tarom dacă ştiau că întârzie?” Noaptea minţii.

Am mai stat 6 ore în Amman, apoi încă 6 în Dubai, dar măcar urma să ajungem totuşi la destinaţie, după cea mai lungă călătorie din viaţa noastră: 26 de ore pierdute în trei aeroporturi (5 ore în Otopeni, 15 în Amman, 6 în Dubai) la care se adaugă cele 12 ore zburate efectiv. Un total de 38 de ore.

„Avem un tort pentru dumneavoastră”

Chiar dacă am fi tentaţi să privim întâmplarea de mai sus doar ca pe serie ciudată de ghinioane, lucrurile nu stau deloc aşa. Am pierdut timp şi bani, doar pentru că am mizat exclusiv pe soluţiile reprezentanţilor companiilor aeriene. Am greşit, în mod evident, iar cea mai bună lecţie învăţată este aceea că trebuie să-ţi pui întrebări chiar şi atunci când plăteşti pe cineva să-şi le pună în locul tău.

De bună seamă însă că, în călătoria respectivă, mintea mea refuza să-şi pună întrebări. Nu mi s-a părut astfel nimic ciudat când stewardesa de pe zborul Dubai- Mauritius s-a apropiat zâmbind şi mi-a spus că cineva, „un agent”, ne-a trimis un tort: „vreţi să-l mâncaţi în avion sau îl luaţi la pachet după ce coborâţi?”. „Îl luăm la pachet”, am răspuns rapid, gândindu-mă că- iată, un gest frumos- primim un fel de compensaţie de la Air France sau de la Emirates, cine ştie, pentru orele pierdute aiurea prin aeroporturi. Nici nu mi-am dus gândurile la bun sfârşit pentru că am auzit-o pe micuţa indiană de pe scaunul din stânga mea cum îi spune într-o engleză timidă stewardesei: „Mă scuzaţi, cred că tortul este pentru mine. Este ziua mea şi am aflat că vărul meu a vrut să-mi facă o surpriză!” „Aoleu, cred că am greşit locurile”, s-a panicat stewardesa. „Nu-i nici o problemă, se mai întâmplă”, îi răspund. „Noi nu aşteptam nici un tort de la nimeni”.

 

 

Previous post

Din America în India. O călătorie fantastică la HipTrip Film Festival

Next post

Mauritius, insula pe care cinci popoare şi-au găsit fericirea

3 Comments

  1. Dragos
    27 septembrie 2015 at 15:23 — Răspunde

    1. Greșeală primordială AirFrance! Eu îi evit dacă prețul nu e vreo mega ofertă cel puțin comparabilă cu vreo petardă de low-cost
    Și să mă explic: ne-au luat cu autobuze să ne urce intr-un 747. În avion ne-au spus că decolăm în 2h 🙂
    Am decolat cu doar 90 de minute întârziere! Iar un bărbat de 30+ poate să stea 8h în aeroport pentru ca e hotelul departe și a pierdut conexiunea din cauza AF…
    – În alt 747 fumau însoțitoarele de zbor! Când le-am cerut formularul de reclamații m-au luat cu ele și le-am ținut companie la fumat! Nu sunt decât 8 ani de atunci, nu e vorbă de anii 70-80.
    – 777, rând cu luminile din plafon aprinse. Îi rog de 3 ori să le stingă. Ghinion. A 4a oară cer șeful de echipaj. După ce stinge și aprinde luminile prin tot „compartimentul” reușește să le stingă și pe ale mele.
    Ăsta a fost ultimul zbor cu ei! E drept că din ceva multe zboruri cu ei astea sunt doar câteva exemple, dar m-am lecuit!

    Spre Mauritius e așa fain de zburat cu Emirates…chiar dacă evitarea Iranului crește timpul de zbor…

    PS: tu vezi de unde vine IP-ul de pe care postez acum 😉

  2. Codo
    29 septembrie 2015 at 10:05 — Răspunde

    Dragilor, stiti care e treaba? Nu trebuia sa lucrati de la bun inceput cu airfrance pentru ca este compania care transporta maimute catre laboratoare. Asta daca sunteti impotriva testarii primatelor. Poate nu stiati asta. Atunci trebuie sa evitati orice corespondenta scurta, mai ales la finalul zilei. Si daca vi se propune o alternativa cu trei in loc de doua corespondente fugiti ca dracu de tamaie si luati varianta a doua zi dimineata. Oricum sa nu va considerati ghinionisti, ghinion ar fi fost daca va urcati intr-un avion care se prabusea.

  3. Parvu
    15 aprilie 2017 at 12:10 — Răspunde

    Puteti sa le solicitati o compensatie financiara, de pana la 600€/pasager. Sunt siteuri, cum e intarziere.ro, care va rezolva problema imediat

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.