M-am întrebat de multe ori de ce în majoritatea magazinelor din aeroporturi- fie ele duty- free sau nu- trebuie să prezinţi boarding pass-ul atunci când vrei să cumperi ceva? Adică, vânzătorii respectivi nu pot să-mi vândă un parfum sau un cartuş de ţigări dacă nu ştiu unde plec şi cum mă cheamă? Ei bine, întrebarea asta şi-au pus-o şi ziariştii de la The Independent şi The Telegraph, iar răspunsurile obţinute au provocat un mic scandal în Marea Britanie.

Pe scurt, jurnaliştii au plecat de la realitatea că majoritatea shop-urilor de pe aeroporturile din Marea Britanie le cer pasagerilor să predea boarding pass-urile atunci când ajung la casă, pentru ca acestea să fie scanate. Până acum, nimeni nu s-a plâns de această procedură, deşi probabil mulţi au fost deranjaţi, poate pentru că toată lumea a presupus că este vorba despre o regulă impusă de autorităţi. Dar nu este deloc aşa.

Scanarea biletului de îmbarcare este necesară magazinelor pentru a-şi deduce TVA-ul aferent produselor vândute pasagerilor care zboară în afara UE. Cu alte cuvinte, clienţii aeroporturilor, pe timpul şi răbdarea lor, ajută magazinele să câştige nişte bani, fără să ştie însă că au tot dreptul să refuze procedura respectivă. Pentru magazine, însă, este foarte importantă, deoarece scanarea biletelor de îmbarcare este singura lor dovadă că marfa respectivă va ieşi din UE, deci pot să-şi recupereze TVA-ul.

Putem deci refuza de acum înainte să arătăm boarding pass-ul la casa de marcat?

Desigur, spun autorităţile contactate de jurnaliştii de la The Telegraph. Cu o singură excepţie: magazinele duty-free. În cazul acestora, există o recomandare a autorităţilor să se ceară biletele de îmbarcare ale clienţilor tocmai pentru a preveni contrabanda cu produse neafectate de taxe. Întotdeauna vi se va cere biletul de avion când cumpăraţi, spre exemplu, alcool şi ţigări din duty- free.

Dar dacă deducerea de taxe ajută magazinele să aibă preţuri mai mici în aeroporturi, atunci de ce să fim „Gică Contra” şi să nu le ajutăm? Până la urmă, nu facem un efort aşa de mare…

Ei, aici este partea a doua a problemei. Pentru că, în realitate, reducerile de preţuri sunt doar poveşti, în cele mai multe dintre magazinele din aeroporturi. Culmea, chiar şi când vine vorba despre comercianţii duty-free. Investigaţia realizată de The Independent arată că magazinele duty-free britanice au reduceri mai degrabă simbolice sau chiar deloc. Spre exemplu, un iPhone 6, vândut într-unul din magazinele de pe aeroport de firma Dixons, costă 593,99 lire sterline, adică un pic mai ieftin decât într-un magazin din centrul Londrei, unde acelaşi iPhone poate fi cumpărat cu 619 lire. Reducerea este ridicolă având însă în vedere că Dixons economiseşte 103,17 lire, din scutirea de taxe, pentru fiecare telefon vândut pasagerilor care ies din UE. Mai multe exemple de preţuri găsiţi aici.

Situaţia din aeroporturile britanice nu este singulară. Probabil că toată lumea care a trecut în ultimul timp prin aeroporturile lumii s-a lămurit cam cât de reduse sunt preţurile din duty- free. Care, să ne reamintim, îşi datorează succesul planetar tocmai prestigiului lor de „magazine ieftine”. În baza acestui renume, încasările anuale la nivel mondial ale duty- free-urilor depăşesc 40 de miliarde de dolari, după cum arată o analiză din 2014.

Iar în ceea ce priveşte preţurile din celelalte magazine din aeroporturi, nu cred că mai e nevoie de vreun comentariu. În general, sunt mai mari decât oriunde în altă parte.

În aceste condiţii se ridică o întrebare legitimă: de ce i-am ajuta pe comercianţii din aeroporturi să-şi deducă taxele, dacă noi, clienţii, nu avem nimic de câştigat din această afacere? Mai ales că nici nu s-au dovedit suficient de transparenţi în această chestiune. Măcar acum ştim adevărul şi putem răspunde la această întrebare în cunoştiinţă de cauză. Până acum eram doar păcăliţi. Fie şi prin omisiune.