„Nu știu de ce ne mai obosim să călătorim. Mergem mii de kilometri până într-o țară străină și acolo facem exact aceleași lucruri pe care le facem și acasă: ne îmbătăm, ne drogăm, ne luăm la bătaie, dansăm ca apucații pe aceeași muzică”, se întreba (aproximativ) retoric personajul Richard, jucat

Nu o dată mi s-a întâmplat să constat pe propria-mi piele că, atunci când pleci într-o călătorie- lungă sau scurtă, nu contează- socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Dar nu în sensul la care vă gândiți, ci că, în realitate, lucrurile au fost mult mai ușoare,

”Cambodgia nu e Thailanda” îmi răspunde râzând băiatul cu șapca întoarsă din fața barului cu nume predestinat, Utopia, după ce îi spun că nu am auzit în viața mea ca o bere să coste 25 de cenți. Ați pus apă în ea? ”Nu. Atât costă”, după care mă lasă baltă