De mai bine de un an, Anna Erelle este un pseudonim celebru în lume pentru că ascunde identitatea jurnalistei care a pus pe tapet una dintre cele mai rușinoase probleme cu care se confruntă Europa: exportul de jihadiști către Statul Islamic. În timp ce toată lumea stă cu ochii pe refugiații din Siria și-i acuză de pe acum de crimele și atacurile teroriste pe care le vor face în viitor- ei sau copiii copiilor lor- mii de cetățeni francezi, britanici, germani sau belgieni se alătură, în flux continuu, bandei de criminali conduse de Abu Bakr al-Baghdadi. De ce pleacă tineri occidentali să se alăture unei lupte cu care nu au nici o legătură, cum sunt racolate femeile din Europa să se căsătorească cu jihadiști din Siria sunt câteva întrebări la care încearcă să răspundă investigația sub acoperire făcută de Anna Erelle și care a ajuns până în apropierea șefului ISIS. Ăsta este și motivul pentru ca jurnalista franceză trăiește acum păzită de poliție și a ajuns o țină pentru teroriștii islamici din toată lumea.

Contextul

Dezvăluirile din cartea ”În pielea unei jihadiste”, scrisă de Anna Erelle, încep în primăvara lui 2014 cu două luni înainte ca Statul Islamic să cucerească orașul Mosul. În această perioadă presa din Franța și Belgia este plină de cazuri de tineri care se convertesc la Islam, se radicalizează rapid și pleacă în Siria și Irak să se alăture ISIS. ”Plouă trist cu asemenea povești în fiecare săptămână. Cunosc hotărârea acestor tineri care cred că au îmbrățișat credința. Sunt bătuți toată ziua la cap să-și uite familia de păgâni și să-și deschidă brațele pentru noii lor frați. Pe drumul acestei căutări spirituale, ”necredincioșii” chiar dacă se numesc tată sau mamă, nu sunt în ochii lor decât obstacole. (…) Cu toate că înțeleg foarte bine impactul propagandei online asupra acestor noi soldați ai Domnului tot nu-mi explic trecerea la acțiune. Să renunți la tot? La trecut, la părinți? În câteva săptămâni, să ștergi din viața ta o întreagă existență, cu convingerea că nu trebuie să te mai întorci niciodată”, scrie Anna Erelle.

Jurnalista intră în contact cu propaganda jihadistă prin intermediul unui cont fals de Facebook, pe numele Melodie, al unei tinere convertite la Islam: ”Din fericire nu toți adolescenții care îndeamnă la crimă sunt asasini în devenire. Pentru unii, Jihad 2.0 este doar o modă. Pentru alții reprezintă însă prima etapă a radicalizării lor”. Lucrurile devin cu adevărat interesante când Melodie este abordată pe Facebook de Abu Bilel, un francez plecat în Siria și care ajunsese într-un timp scurt colaborator apropiat al lui Abu Bakr al-Baghdadi și conducător al așa-zisei divizii franceze din armata ISIS. Fata nu făcuse altceva decât să dea share unui videoclip propagandistic în care Bilel își etala mașina 4×4, armele (dintre care una ”furată de la un pușcaș marin în Irak”), un tenc de bani sirieni, un cuțit și ochelarii de soare Ray-Ban cu lentile-oglindă ”care lăsau să i se întrezărească ochii negri, subliniați cu o dungă de creion închis la culoare. Știu că este o tehnică de război afgană care împiedică lăcrimarea din cauza fumului”, scrie Anna.

Pretendentul jihadist

Între teroristul Bilel și tânăra islamistă Melodie începe o relație de la distanță, care se mută de pe Facebook pe Skype, iar Anna își joacă rolul vieții: în fiecare seară se arată în fața celui care i-a devenit rapid pretendent îmbrăcată în hijab și djellaba și încearcă să afle cât mai multe lucruri despre ”preocupările” sale. Preocupări care înseamnă participarea la lupte în timpul zilei și încercarea de racolare a noi jihadiști din Franța și Belgia în timpul serii. Anna realizează că armata favorită a Daesh (denumirea arabă a ISIS) este internetul, iar bieții învățăcei ai radicalilor nu fac altceva decât să treacă de la statutul de pion online la cel de carne de tun. ”Capitalismul, drăguțo, e cangrena lumii. În timp ce tu te îndopi cu Snickers uitându-te la MTV, cumperi albume cu ursulețul Buba și caști gura în fața vitrinelor de la Foot Locker, zeci de-ai noștri mor în fiecare zi doar pentru că cerem să trăim fericiți într-un stat numai al nostru, al musulmanilor”, îi spune Bilel, încercând să-și convingă viitoarea soție să i se alăture.

Teritoriile ocupate de ISIS în Siria sunt descrise de terorist ca niște locuri ale credinței, în care dacă respecți regulile stricte ale Islamului ești respectat, ai de toate, poți să-ți cumperi orice, ai acces la tehnică și la mijloace de comunicare la fel ca în Occident. Mai mult, Melodie află că luptătorii preferă fetele convertite la Islam care vin din Europa, disprețuind totodată femeile din Siria care nu respectă ”credința adevărată”, dar nici nu sunt la fel de ”îngrijite și atente cu bărbații lor” ca occidentalele.

Prin intermediul lui Bilel, jurnalista află și câteva dintre tehnicile de manipulare ale ISIS cum ar fi aceea de a aranja fețele martirilor astfel încât să pară, în filmele propagandistice, că au murit fericiți, în timp ce cadavrele necredincioșilor sunt arse sau lăsate să se descompună la soare pentru a demonstra că Allah i-a pedepsit a doua oară și că nu vor ajunge în paradis.  ”Toți kuffar (necredincioși) sunt haram, ai dreptul să faci ce vrei cu ei. Poți să-i arzi, să-i sugrumi, numai să aibă o moarte atroce. În felul acesta îl slujești pe Allah”, îi spune Bilel.

Iar propaganda pe internet ale acelora ca Bilel funcționează. Nici nu mai are importanță mediul social sau motivațiile ascunse ale tinerilor europeni, organizația teroristă are o mulțime de argumente imparabile ca să-i atragă pe toți în plasa ei. Candidatul poate dori să ia parte la lupte sau să facă pe agentul umanitar, Daesh are o soluție pentru toți.

Frățiorii de altădată

”Suferind că nu sunt apreciați, cei mai mulți pleacă pe front cu ambiția ultimă de a posta pe internet o fotografie cu ei îmbrăcați în soldați. Acolo vor dobândi o anumită importanță pe care vor avea și dreptul s-a expună pe Twitter sau pe Facebook. (..) În anii 90, tinerii voiau să ajungă ca ”frățiorii” din cântecele rap ale grupului IAM:  ”Frățiorul visează mașini, și țoale și lovele/ Și faimă de tip dur, pentru ele ar fura și stele/ Și adună la delicte fără jenă, dar ar vrea/ Să fie respectat când face-o faptă rea”.

Unii frățiori de ieri au devenit astăzi jihadiști. Banii obținuți ușor, armele, afacerile nu le mai stârnesc imaginația. Visul lor: să obțină respect și tot mai multă apreciere. Să devină eroi. (…) Nu există o singură categorie de jihadiști. În ultima vreme, plecările în Orient au corespuns unor cazuri de radicalizare solitară. Mă gândesc îndeosebi la o tânără din Normandia, care a crezut că găsește toate răspunsurile la întrebările sale existențiale singură, pe net. După câteva săptămâni, creștina convertită pleca să îngroașe rândurile brigăzilor islamiste”, spune Anna Erelle.

Făcând mai multe săpături, jurnalista franceză află că Abu Bilel este departe de a fi doar un fanfaron care vrea să agațe fete pe internet, așa cum și-a imaginat la început. Rachid, pe numele său adevărat, este un francez de origine algeriană care s-a radicalizat la începutul anilor 2000. A fost supravegheat de agenții de informații din Franța deoarece făcea multe călătorii în Pakistan. Un agent i-a explicat însă și care este marea problemă cu urmărirea acestor persoane: ”nu pot fi supravegheați toți oamenii care pleacă să se reculeagă în țările pioase. Asta nu face din ei teroriști și de aici dificultatea. Suntem acuzați că suntem fie incompetenți, fie islamofobi.”

Legătură dintre Melodie și Bilel s-a rupt însă în momentul în care cei doi pun la cale fuga fetei în Siria pentru a se alătura viitorului ei soț. Teroristul realizează că a fost tras pe sfoară și face un apel la jihadiștii din toată lumea să o violeze și să o ucidă pe femeia ”mai impură decât un câine”.

4000 din Europa

Deși e greu de estimat un număr exact, anul trecut statisticile arătau că 4000 de tineri din vestul Europei s-au alăturat Statului Islamic, cei mai mulți fiind din Franța, Germania, Marea Britanie sau Belgia. Unii dintre ei au participat chiar la acțiuni de tip kamikaze cum este cazul lui Nicholas Bons, un tânăr catolic din Toulouse, convertit la Islam, care apoi s-a propus voluntar pentru a se arunca în aer într-un atac terorist în orașul sirian Alep. Tatăl lui Bons era proprietarul unei firme prospere din industria panourilor solare.

Investigația Annei Erelle este de o valoare incontestabilă pentru că pune lupa pe o problemă pe care politicienii și șefii de servicii secrete din Europa ar dori-o mai degrabă îngropată. Și poate că această carte ne face să înțelegem încotro ar trebui să ne uităm prima dată când are loc un atac terorism în Europa; nu spre refugiați ci spre proprii teroriști. Iar evenimentele sângeroase de la Paris din 2015 nu fac decât să confirme dezvăluirile Annei Erelle.

 

 

Articol precedent

20 de lucruri absolut incredibile pe care oamenii au vrut să le treacă prin filtrele de securitate din aeroporturi

Articol următor

Cum se organizează haosul sau de ce drumul din Bangkok la Siem Reap trece prin cel mai prietenos loc din lume

Nu sunt comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *