La sfârşitul anilor 90, povestea lui Alex Garland despre utopia în care trăiau nişte tineri, pe o insulă pierdută în Golful Thailandei, înfierbânta minţile în lumea occidentală. Se spunea atunci că unul din trei oameni sub 30 de ani din toată lumea a citit „The Beach”. Evident că procentul nu era valabil şi pentru România, pentru că, în anii 90, tinerii de până în 30 de ani, care nu aveau părinţi în politică sau în afaceri cu statul, erau frământaţi de cu totul alte griji existenţiale, decât să plece cu rucsacul în spate în Asia de Sud- Est, visând să pună piciorul pe o insulă secretă şi să construiască alături de alţi oameni de vârsta lor, o lume ideală.

Parcul Naţional Ang Thong

 

Românii au intrat în contact cu personajele lui Garland mult mai târziu, după ce cartea acestuia a fost transformată de regizorul Danny Boyle într-un film în care rolul principal l-a jucat Leonardo DiCaprio. În orice caz, nici până în ziua de astăzi, editurile de la noi nu au găsit potrivit să traducă în limba română „The Beach”, deşi probabil că aceasta s-ar bucura de un mare succes.

Piaţă stradală din Koh Samui
Piaţă stradală din Koh Samui

Pe scurt, povestea este următoarea: un englez de 20 şi ceva de ani îşi închiriază o cameră într-un hotel ieftin din Khao San Road, un cartier din Bangkok, frecventat de backpackeri. Aici întâlneşte un individ ciudat care, într-o noapte se sinucide, nu înainte însă de a-i lăsa o hartă pe care era desenat drumul către o insulă secretă din Golful Thailandei. Împreună cu un cuplu de francezi, la fel de disperaţi să trăiască aventura vieţii, englezul pleacă să găsească insula misterioasă. Printre sutele de formaţiuni strâncoase din Parcul Naţional Ang Thong, cei trei descoperă o insulă senzaţională, cu o lagună de smarald în mijloc, unde trăia într-adevăr o comunitate de robinsoni crusoe, adunaţi din toată lumea.

Parcul Naţional Ang Thong
Parcul Naţional Ang Thong

Şi, ca povestea să cadreze şi cu plăcerile timpului, o bună parte din insulă era ocupată de o plantaţie ilegală de canabis, din care refugiaţii se aprovizionau de câte ori aveau nevoie. Noii veniţi sunt acceptaţi pe insulă dar, încetul cu încetul, Paradisul se transformă în Iad, oamenii o iau razna de la atâta fericire, iar singura soluţie rămâne Evadarea. Cei care au citit „Împăratul muştelor” ştiu la ce să se aştepte mai departe. Un singur pont aş vrea să vă mai dau: filmul „The Beach” are destul de puţine lucruri în comun cu cartea lui Garland.

Laguna de Smarald
Laguna de Smarald

Succesul poveştii din „The Beach” a fost în mare măsură determinat de explozia backpacking-ului, din perioada respectivă. Pentru tinerii din Marea Britanie, Franţa sau Germania, destinaţii precum Thailanda, Filipine, Indonezia şi alte locuri minunate de la tropice erau foarte accesibile la sfârşitul anilor 90 şi începutul noului secol. După cum mărturisea mai târziu într-un interviu, Alex Garland (care a publicat cartea la 26 de ani) chiar s-a inspirat din propriile călătorii atunci când a scris „The Beach”. „Este foarte uşor. Dacă ai nişte bani şi un bilet de avion poţi să te duci unde vrei. Îmi imaginez că singurul lucru care te poate opri să călătoreşti este lipsa cash-ului”. „Filozofia mea de viaţă este „bucură-te de ea”, mai spunea Garland, care şi-a petrecut o mare parte din tinereţe în Filipine şi Thailanda.

Insula Koh Samui
Insula Koh Samui

 

Surpriza vine însă în momentul în care afli că o insulă care arată exact ca cea descrisă de Alex Garland în „The Beach” chiar există în Parcul Naţional Ang Thong. Asta chiar dacă scriitorul englez nu a spus niciodată unde se află plaja care l-a inspirat. Totuşi, orice agent de turism şi proprietar de şalupă din Koh Samui sau Koh Phangan, două dintre cele mai turistice insule din Thailanda, te pot duce pe insula cu pricina. Este de ajuns să-i spui unui localnic că vrei să ajungi la „Emerald Lagoon” sau pe Mae Koh şi-ţi va găsi imediat o excursie de o zi până acolo. E drept, o dată ajuns la faţa locului nu ai voie să înoţi în lagună, din motive care ţin de conservarea locului, dar ce-ar fi dacă sutele de mii de backpackeri din toată lumea care ajung anual pe insulă ar vrea să se simtă măcar o zi ca Richard, Francoise sau Bugs (personaje din „The Beach”)?

Plaja pe care s-a filmat The Beach
Plaja pe care s-a filmat The Beach

S-ar întâmpla probabil ca pe plaja din Koh Phi Phi, unde s-a făcut filmul cu Leonardo diCaprio şi care, din pricina celebrităţii, s-a transformat într-un mall supraaglomerat, în care miroase a motorină de la sutele de bărci cu turişti care acostează zilnic la mal.

„The Beach” continuă şi astăzi să fie una din cărţile de bază ale călătorilor din toată lumea, iar „Laguna de smarald” de pe insula Mae Koh din Parcul Naţional Ang Thong este în topul locurilor de poveste din această lume. Prin care merită să treci măcar o dată în această viaţă. (Travel Zoom)

Alex Garland (sursa: thefilmstage.com)
Alex Garland (sursa: thefilmstage.com)

Omul din spatele poveştii

„The Beach” nu este singura carte scrisă de Alex Garland (născut în 1970). Fostul backpacker, care trăieşte şi astăzi o bună parte din timp în Asia de Sud-Est, a mai scris şi scenarii de film („28 Days Later„- horror sau adaptarea cinematografică a jocului pe calculator Halo, pentru care ar fi încasat un milion de dolari ). Garland semnează scenariul şi regia şi pentru Ex Machina, un film SF, apărut chiar în 2015

 

Articol precedent

12 reguli ale lui Anthony Bourdain pe care trebuie să le ştii când mergi la restaurant

Articol următor

"Bali Confidential" (I). Cultul morţilor şi viaţa religioasă dintr-un Paradis Turistic

Nu sunt comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *