Noi, românii, cerem întotdeauna prea puţin pentru banii pe care-i plătim pe serviciile din această ţară. Această impresie, pe care o am de ani de zile, mi-a fost confirmată vineri, când am fost la piscina de la Domeniul Greaca. Un loc de agrement care a primit, în ultimii doi ani, mai multă atenţie decât merită, cel puţin din partea unor oameni din Bucureşti pe care-i credeam mai pretenţioşi în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber.

Domeniul Greaca

Domeniul Greaca este un resort turistic amenajat recent- din fonduri europene, înţeleg, după cum scrie pe panoul de la intrare- în apropiere de Dunăre, cam la 55 de kilometri de Bucureşti, la marginea localităţii cu acelaşi nume. Drumul până acolo este atât de prost semnalizat, încât este practic imposibil să nu încurci de câteva ori şi să ajungi acolo în vreo 2 ore, în loc de maxim o oră, cât ar fi fost firesc.

 

Intrarea în resort arată bine, iar procentul mare al maşinilor scumpe, din cele aliniate pe zeci de metri în faţa conacului, este un prim indiciu că locul este frecventat de o lume să-i zicem…bună. Din faţa clădirii principale, un drum de piatră coboară spre cele două piscine, una pentru adulţi şi cealalată pentru copii, care, de sus, arată ca două ligheane mai mari, în mijlocul câmpului, pline ochi de oameni care se bălăcesc pentru a scăpa de caniculă.

 

Intrarea costă 50 de lei de persoană, dar, înainte de plăti biletele, l-am întrebat totuşi pe omul de la intrare dacă mai sunt şezlonguri libere pentru că, de sus, păreau să fie toate ocupate. „Nu ştiu, căutaţi dumneavoastră”, mi-a răspuns angajatul resortului. „Păi, ar trebui să ştim înainte de a plăti intrarea, pentru că nu vrem să stăm în picioare”, fac o ultimă încercare. Nu prea aveam însă cu cine să mă înţeleg, mai ales după ce am primit asigurări că „dacă nu găsesc şezlonguri libere, sigur am să găsesc locuri la bar sau la restaurant”…Am intrat până la urmă, în ciuda acestor explicaţii ilogice ale angajatului, sperând să fie vorba doar despre nepriceperea acestuia. Adică, noi tocmai îţi dăm 100 de lei şi tu nu eşti în stare să ne spui, măcar, dacă vom avea sau nu pe ce să stăm la plajă?” Nu mai zic de faptul că ar fi fost normal să coborâm însoţiţi de un angajat, care să se asigure că vom avea două şezlonguri libere…

Domeniul Greaca

 

De jos, piscina pentru adulţi arăta chiar şi mai mică decât se vedea de sus. Vreo 30-40 oameni se înghesuiau într-un bazin de câţiva metri, aşa că nu am putut să nu mă întreb din nou: dacă tot s-au investit atâţia bani în acest resort, de ce nu s-a construit şi o piscină mai mare, astfel încât chiar să se poată înota în ea?

Cum era de aşteptat, nu am găsit decât un şezlong liber, iar pentru a face rost de cel de-al doilea am declanşat o  adevărată vânătoare, pe cont propriu, pentru că părea că nici un membru al staff-ului nu are printre atribuţii şi această sarcină.

Piscina are şi câteva lucruri bune pe care nu ai cum să nu le remarci. Curăţenia şi apa curată din bazin îţi dădeau o senzaţie confortabilă, la fel şi muzica bună pusă de un DJ, care arăta clar că ştie ce face. Barul de la piscină constituie un alt atu al acestui loc de agrement, semn că investitorii au intenţionat să amenajeze un loc special pentru clubberi, mai puţin pentru înotători. Preţurile, în general peste medie, sunt însă obişnuite pentru clienţii vizaţi de proprietarii Domeniului Greaca, motiv pentru care nici nu le comentez aici.

Domeniul Greaca

„Regulamentul piscinei”, afişat în loc vizibil, trăda însă alte mici stângăcii ale personalului. Una dintre reguli spunea explicit că nu ai voie să urinezi în bazin, pentru că vei fi descoperit cu ajutorul „reactivilor din apă”. De asemenea, se preciza că este interzis accesul în piscină a persoanelor „cu aspect respingător”. (O fi legală o asemenea dispoziţie?)

În ciuda stângăciei, evidente la orice pas, a angajaţilor şi a faptului că piscina este mult prea mică pentru numărul mare de oameni care veniseră vineri la Domeniul Greaca, clienţii arătau totuşi că se distrează. Dacă vrei să asculţi muzică şi să bei ceva cu picioarele băgate în apă atunci nu ai multe motive să te plângi. Dacă urmăreşti însă şi altceva, având în vedere că ai făcut totuşi vreo 2 ore pe drum până aici, atunci nu prea ai ce căuta la Domeniul Greaca. Clienţii din jurul meu nu părea însă a avea prea multe aşteptări. Asta chiar dacă se aflau într-un loc deloc ieftin.(Gabriel Bejan)

 

 

Previous post

Reţeta zilei: Gai Pad Khing, o surpriză culinară cu pui şi ghimbir

Next post

Oamenii chihlimbarului şi povestea bogaţilor din comuna Colţi

4 Comments

  1. Graur
    16 august 2014 at 13:34 — Răspunde

    Interesant, acolo s-a investit intr-un „resort” (DEX: RESÓRT1, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; RESÓRT2, resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc.) Autorul articolului a intrat cumva intr-un „arc” ? Si, culmea, „arcul” are angajati ! Minunea de la Greaca trebuie vazuta !! Sau, cumva, autorul articolului este un pic agramat ?

  2. 16 august 2014 at 19:14 — Răspunde

    Pentru 11 euro/toata ziuă nu mă aștept la mare lux iar faptul ca e la 2 ore de București este subiectiv. Cei de la Brașov pot sa invoce faptul ca e la 4 ore de Brașov. Bineînțeles, pentru proasta semnalizare sunt de vina cei de la Administrația Drumurilor (petiții, procese, etc).

    Oricum, din descriere, mi se pare că atitudinea angajaților este tipic românească. Probabil că au luat 3 oameni de pe câmp, care nu au nici o noțiune despre relațiile cu clienții și i-au pus să încaseze banii și sa bage de seamă să nu se înece careva.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.