Rusenski Lom, situat la 20 de kilometri la sud de Ruse, de-a lungul văii râului cu acelaşi nume, este unul dintre cele 10 parcuri naturale din Bulgaria. Râul Rusenski Lom a sculptat frumos prin peisajul plat şi monoton o formaţiune asemănătoare cu un canion, flancat de stânci drepte şi ameţitoare. Printre terase, lacuri, iazuri şi case cocoţate la zeci de metri, parcul adăposteşte câteva obiective turistice, din care cel puţin unul este înscris în patrimoniul UNESCO.

Rusenski Lom

Am plecat din Bucureşti cu noaptea în cap, însoţit de câţiva prieteni în ale pedalatului, cu bicicletele fixate pe maşini. La 8 dimineaţă, ne-am lăsat maşinile la Giurgiu, ne-am urcat pe biciclete şi, cu buletinele în buzunar, am trecut podul peste Dunăre. Am apucat-o pe drumul E70 spre Varna, am mers câţiva kilometri, apoi am făcut dreapta spre localitatea Shtraklevo. Câmpia monotonă şi însorită nu anunţa nici o denivelare semnificativă, aşa că am fost luaţi prin surprindere când drumul a luat-o brusc în jos, spre canion. Împins mai mult de adrenalina celor peste 60 de km pe oră cu care am pedalat prin pădure nici nu am băgat de seamă că, după câteva serpentine, în faţa noastră se căsca o prăpastie. Am coborât în Rezervaţia Rusenski Lom în viteză iar panta am terminat-o în miros de frâne încinse şi cu un mare „uau” de admiraţie pentru peisajul care se deschidea în faţa ochilor noştri. Drumul a continuat însă cu urcuşuri şi coborâşuri, cam patru reprize, solicitându-mă fizic având în vedere că aveam o bicicletă cu doar o singură viteză.

Cherven
Cherven

În aceste condiţii, pauza pe care am făcut-o în localitatea Cherven a fost mai mult decât binevenită. Ne-am oprit în prima cârciumă, unde ne-am ostoit setea cu câteva beri reci, bulgăreşti, iar apoi unii dintre noi au plecat către Cetatea Medievală Cherven.

A urmat o urcare anevoioasă, dar care ne-a umplut de satisfacţii, după ce am ajuns sus şi ne-am uitat în urmă ca să vedem de unde veneam. Drumurile în această parte a Bulgariei sunt destul de incomod de parcus în şaua de bicicletă, denivelate, prost semnalizate, dar lipsite aproape total de maşini.

 

Mănăstirea Ivanovo
Mănăstirea Ivanovo

Am făcut apoi dreapta pe 5D1 spre Ivanovo, pentru a ne întoarce înapoi la Ruse. După vreo patru kilometri am ajuns la Mănăstirea din Piatra Ivanovo. In dorinţa lor de a fi cât mai aproape de Dumnezeu, călugării eremiţi au început să se aşeze în aceste locuri începând cu secolul al XIII-lea, săpându-şi chilii, biserici şi capele în pereţii de piatră, împodobiţi apoi cu picturi murale, aflate în cazul de faţă la peste 30 de metri înălţime.

Mănăstirea Basarabovo
Mănăstirea Basarabovo

Am urcat înapoi către drumul principal şi am luat-o spre Mănăstirea Basarabovo, care este singura mănăstire în stâncă locuită din întreaga Bulgarie, construită în 1865 cu ajutoare din România. De aici am ajuns repede în centrul pietonal din Ruse, unde am mâncat ceva la o terasă cu meniul în limba română, serviţi de chelneriţe care vorbeau româneşte şi achitând nota de plată în lei.  După 115 kilometri parcurşi şi şase ore de pedalat, drumeţia s-a încheiat la Giurgiu. (Text: Paul Antoniu, Foto: Octavian Tibăr)

 

 

Articol precedent

Probleme în Templul Fotbalului? Cât de pregătită este Brazilia pentru Campionatul Mondial

Articol următor

Reţeta zilei: Cea mai simplă mâncare thailandeză pe care o poţi găti acasă

Nu sunt comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *