„Mai întâi i s-a părut că are vedenii, că poate amestecul de cafea pe care i-l dăduse unchiul său era un pic cam prea tare pentru el, însă a continuat să se uite lung. Şi-a clătit privirea cu priveliştea din faţa lui, era aievea, departe. De cealaltă parte a graniţei stăteau întinşi doi soldaţi israelieni dezbrăcaţi, două femei. (…)

Lui Hamodi i-a venit să spună ceva, să izbucnească în chiote, să facă haz de ce se întâmpla, dar apoi şi-a dat seama că nu poate, sau mai degrabă că nu vrea, nu de faţă cu Samir. Hamodi a realizat că vrea să se bucure singur de peisaj. Şi brusc nu i-a mai păsat. Unchiul lui îi tot spusese, încă din copilărie, că Dumnezeu îşi împarte comorile cu toţi oamenii din lume, însă unii oameni aleg să nu se bucure de comorile lor”.

Acest fragment, plin de umor, face parte din cartea scriitoarei Shani Boianjiu, „Oamenii eternităţii nu se tem niciodată”, care vorbeşte despre viaţa tinerelor israeliene în armată.

Tinerele din Israel fac 2 ani de serviciu militar obligatoriu. Poză de grup, la plecarea în Armată, surprinsă la Zidul Plângerii din Ierusalim
Tinerele din Israel fac 2 ani de serviciu militar obligatoriu. Poză de grup, la plecarea în Armată, surprinsă la Zidul Plângerii din Ierusalim

Israelul este printre puţinele state din lume, în care, după vârsta de 18 ani, fetele trebuie să satisfacă serviciul militar obligatoriu, timp de 2 ani, într-o ţară aflată, probabil, în cel mai fierbinte punct al globului. Tinerele pot refuza serviciul militar doar dacă sunt însărcinate, mame, sau au motive religioase întemeiate.

Cartea lui Boianjiu- inspirată din experienţa autoarei în cadrul Forţelor de Apărare Israeliene, între 2005 şi 2007- nu este deloc uşurică, în ciuda fragmentului amuzant de mai sus, şi descrie, mai degrabă, o atmosferă încărcată de tensiune şi frică. Trei fete- Yael, Avişag şi Lea- îşi povestesc peripeţiile din armată, petrecute în locuri diferite, la un punct de trecere a frontierei spre Cisiordania (teritoriu palestinian), la graniţa cu Egiptul şi într-o tabără de instrucţie. Întâmplările celor trei soldaţi nu seamănă deloc cu poveştile stupide, pe care suntem obişnuiţi să le auzim de la prietenii din cartier care au făcut armată, în general pe la muncile agricole, pe vremea când aceasta era obligatorie. În Israel, soldaţii sunt înjunghiaţi în gât de civili palestinieni furioşi, şi sfârşesc groaznic în bălţi de sânge, iar copii arabi sunt luaţi la ţintă de puştile militarilor, sau mor arşi de vii în timp ce încearcă să tragă cu lansatoarele de grenade în tancurile invadatorilor. Toate personajele parcă aşteaptă mereu să se întâmple o nenorocire, iar câteodată aceasta chiar se întâmplă. Uneori, absurdul şi tensiunea din aer transformă totul în comedie, când spre exemplu, de o parte şi de alta a graniţei israeliano-egiptene, tineri şi tinere de aceeaşi vârstă îşi urmăresc atent mişcările, sperând totodată să nu fie nevoiţi să se împuşte unii pe ceilalţi. De aici a izbucnit şi „incidentul diplomatic” provocat de decizia a două fete-soldat israelience să se dezbrace şi să facă plajă în timp ce erau de gardă, fiind observate cu binoclul de „perechile” lor de cealaltă parte a frontierei, doi egipteni. Incidentul a fost considerat de una din părţi o nouă metodă murdară a duşmanilor de a distrage atenţia soldaţilor arabi, iar de cealaltă parte a fost tratat ca o abatere disciplinară pedepsită cu şase săptămâni de închisoare militară, fiind „cea mai aspră pedeaspă pe care a primit-o vreodată o femeie în serviciul activ, din partea celui mai indulgent tribunal din istorie.”

„Oamenii eternităţii nu se tem niciodată” arată că, în zilele noastre, viaţa de o parte şi de cealaltă a zidului de 400 de kilometri, construit să-i ţină separaţi pe israelieni şi palestinieni, nu prea seamănă cu cea a tinerilor din Occident.

Ierusalim, Oraşul Vechi
Ierusalim, Oraşul Vechi

Gânduri de plecare

Este de ajuns să petreci câteva zile în Ţara Sfântă, să stai de vorbă atât cu palestinieni cât şi cu israelieni, ca să înţelegi cât de diferită este viaţa oamenilor de aici de cea a europenilor. Pe străzile din Ierusalim, capitala nerecunoscută de comunitatea internaţională a Israelului, este foarte obişnuit să întâlneşti fete şi băieţi purtându-şi puştile pe umăr, cu uşurinţa cu care, în Europa, tinerii îşi cară genţile de laptop. Un alt detaliu care spune multe despre tensiunea din Ierusalim este acela că toate casele au gratii la ferestre.

Cheltuielile militare uriaşe (aproximativ 30% din bugetul ţării merge la Armată) au făcut ca preţurile din Ierusalim să fie mai mari decât în orice altă capitală europeană. Dacă mai punem la socoteală şi faptul că o casă medie în Ierusalim costă în jur de 500.000 de dolari înţelegem de ce mulţi tineri preferă să plece în Occident, decât să rămână în oraşul pentru care au luptat atât de mult părinţii şi bunicii lor.

De cealaltă parte a zidului, în Cisiordania, peste 4 milioane de locuitori palestinieni trăiesc sub spectrul sărăciei. Economia este practic blocată (80% depinde de Israel). Gunoaiele aflate pe străzile Ramallah-ului, capitala Teritoriilor Palestiniene, arătau că serviciile de salubrizare nu funcţionează, iar patrulele militare de pe străzi dădeau senzaţia că pacea era încă departe.

Cum se vede însă viaţa tinerilor în Israel, prin ochii localnicilor? Iată câteva puncte de vedere, culese în luna ianuarie a acestui an.

Chelneriţă israeliancă

„Am 20 de ani şi satisfac în acest moment serviciul militar obligatoriu. În fiecare dimineaţă, la ora 7, trebuie să mă prezint la unitatea militară unde stau până la ora 16, după care vin aici (într-un restaurant din Oraşul Vechi din Ierusalim) şi lucreaz până la 12 noaptea. Trebuie să am această slujbă pentru a putea să mă întreţin. Solda de militar este de 100 de dolari pe lună, nu poţi trăi din ea într-o oraş scump cum este Ierusalimul. Aici doar oamenii religioşi şi arabii nu fac armata obligatorie. Familia mea este din Rusia, ne-am mutat aici când eram mică, dar aş vrea să plec din Israel, la un moment dat, pentru că nu-mi place aici”.

Funcţionar guvernamental israelian

„Viaţa a devenit foarte scumpă în Israel, iar dacă mai pui la socoteală şi situaţia tensionată dintre noi şi palestinieni înţelegi de ce mulţi tineri vor să plece în străinătate.  O casă medie în Ierusalim costă 500.000 de dolari, o sumă mare chiar dacă faci credit la bancă.”

Mormântul lui Yasser Arafat
Mormântul lui Yasser Arafat

Palestinian din Ramallah, capitala „provizorie” a Teritoriilor Palestiniene

„Mormântul lui Yasser Arafat din Ramallah este provizoriu şi portabil pentru că într-o zi ne vom lua înapoi Ierusalimul iar Yasser Arafat va fi dus acolo şi înmormântat. Aceasta a fost dorinţa lui. În vârful obeliscului de vis-a-vis se află un laser care arată calea spre Ierusalim”.

Palestinian din Ramallah 

„Viaţa este grea în Cisiordania din cauza restricţiilor economice impuse de Israel. Oamenii de aici nu sunt lăsaţi să muncească în Israel şi aşa am ajuns dependenţi de ajutoarele externe.”

Zona de est a Ierusalimului, locuita, in principal, de palestinieni.
Zona de est a Ierusalimului, locuita, in principal, de palestinieni.

Un nou conflict

Zilele trecute, Israelul a lansat o nouă operaţiune militară, aeriană şi ulterior terestră, în Fâşia Gaza ( un teritoriu de 365 km pătraţi, care face parte tot din Teritoriile Palestiniene, alături de Cisiordania), ca ripostă la atacurile grupării Hamas. Intervenţia armată, soldată până acum cu sute de victime (251 de morţi, potrivit Hamas), va tensiona şi mai mult relaţiile dintre cele două părţi. Iar tinerii vor avea tot mai puţine motive să spere că viaţa lor se va îndrepta spre normalitate. (Gabriel Bejan)

 

 

Previous post

"Am avut încasări de 2,2 milioane de dolari". Cum a văzut Campionatul Mondial un român stabilit în Brazilia

Next post

Ce ştie toată lumea despre Transalpina, dar autorităţile nu vor să recunoască

4 Comments

  1. sase sase
    19 iulie 2014 at 19:05 — Răspunde

    Este posibil ca intr-un viitor mai mult sa mai putin indepartat Ierusalimul si intreg israelul sa revina palestinienilor. i nu in urma unui razboi sau a unei intelegeri internationale.Datorita situatiei tensionate din acest stat , unde bombele cad mai des decat ploaia, iar viata este deosebit de scumpa , s-ar putea ca multi tineri evrei sa paraseasca tara , care va intra intr-un declin demografic accentuat, in timp ce arabii se vor inmulti ca iepurii.Am impresia ca valul de imigranti evrei spre Israel s-a cam diminuat odata cu caderea comunismului in estul Europei,iar acum migratia everilor este in sens invers dinspre israel spre Europa Occidentala si SUA.Asta in timp ce migratia palestinienilor spre aceleasi meleaguri este nesemnificativa.Ma intreb cam ce se va intampla cand in teritoriile pelestinienesi in Israel populatia araba o va depasi pe cea evreiasca?

  2. sase sase
    19 iulie 2014 at 19:11 — Răspunde

    Am avut colege evreice in liceu care la varsta de 17 ani au emigrat in Israel. la 18 ani au fost luate in armata si cred ca au participat le lupte, intrucat acest lucru se intampla prin 1965. Pot sa spun ca erau fete dragute si aveau o sensibilitate deosebita. Deasemenea fata de baieti aveau o atitudine protectoare , aproape materna. Este greu sa-ti inchipui asemena fiinte cu arma in mana luptand impotriva unei armete formata exclusiv din barbati.

  3. 20 iulie 2014 at 11:40 — Răspunde

    AM TRAIT IN ISRAIEL TIMP DE APROPE 2 ANI TOT RESPECTU PENTRU ACEST POPOR HARNIC SI VITEZ NU FOLOSEC CUVINTE MARI DAR RESPECT PENTRU EI ,IUBESC TARA LOR SI O APARA NOI ROMANI SA SI NUMAI 15% DIN CE ESTE ISRAELU O TRA DEMOCRATA NU ANARHICA CUM ESTE LA NOI !! NIMENI NU RESPECTA LEGEA DAC CINE VA VREA SA PUNA LUCRURILE LA PUNC ORDINE ,DISCIPLINA ,HOTIE TILHARIE , TOATA LUMEA SPUNE CA NU ESTE DEMOCRATEI OARE SUNT CERCURI ITERESAT DE ACESTA DEZODINE SI HAUS!!!?? AM TRAIT IN ISRAEL S.U.A IN PESTE 10 RARI DAR CA LA NOI LA NIMENI !!
    MULTUMESC !! SI AVETI GRIJA DE VOI ROMANIA VIOLENTELOR !!!

  4. tornado
    20 iulie 2014 at 18:59 — Răspunde

    sint un catar care habar nu are unde e israelul pe harta, acest popor harnic si vitez, insa am bagat viteza sa dau cu laturi in Romania ca asa ii moda, haus si anarhie e numai in Romania, in Israel curge lapte si miere, nu ploua doar cu bombe asa cum ati fi crezut voi, se respecta legea atit cit trebuie si cit e necesar sa fie executati harapii, ce mai, o tara democrata ca si Israel nu exista decit in povesti, nu stii cind o sa zbori aruncat in aer de vreo o bomba sau vreun sinucigas ratacit…

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.