Ca imagine, Libanul plătește încă tribut trecutului, iar cauzele sunt în principal trei: Hezbollah, războiul civil dintre 1975 și 1990 (plus conflictele sectare ulterioare) și ruperea relațiilor diplomatice cu Israelul. Am scris aici și aici despre ce am văzut în Liban, în martie 2019, dar cred că e nevoie și de câteva sfaturi practice care te pot ajuta dacă vrei să mergi în vacanță acolo. Să le luăm pe rând.

Dacă ai viză de Israel în pașaport nu poți pune piciorul în Liban

Ok, regula asta nu e secretă, e scrisă pe toate gardurile, chiar și pe site-ul MAE. Tot ce vreau să spun e că libanezii o iau la modul cât se poate de serios. După ce aterizezi pe aeroportul Rafic Hariri, un polițist de frontieră chiar îți va lua pașaportul și-l va răsfoi, filă cu filă, să vadă dacă nu cumva ai viză de Israel. Am mai scris că regula e puțin stupidă, în condițiile în care israelienii nu-ți pun viză în pașaport, îți dau un cartonaș la intrarea în țară și altul la ieșire, pe care după aceea poți să le arunci. Totuși, verifică-ți pașaportul înainte de a merge în Liban (dacă anterior ai fost în Israel, desigur), ca să nu fii nevoit să te urci în avionul de întoarce.

Folosește Uber în loc de taxi și vei rămâne cu foarte mulți bani în buzunar

Când am ieșit din aeroport, un taximetrist a venit la mine și mi-a cerut 40 de dolari pentru o cursă până în cartierul Gemmayzeh, unde aveam cazare. Am negociat cu el, cu greu, până la 25 de dolari și a plecat în cursă cu aerul omului care-mi face un imens serviciu. Probabil tot de asta, mi-a și cerut bacșiș când am ajuns în fața blocului și s-a supărat când am refuzat să-i dau.

La plecare, am luat un Uber până la aeroport iar prețul a fost de 15 dolari. Acum calculează și tu de câte ori intră 15 dolari în 40, prețul cerut inițial de taximetrist :).

Citește și: AM FOST ÎN BEIRUT CA SĂ VĂD CE E DINCOLO DE RĂZBOIUL CIVIL ȘI DE REFUGIAȚI

Am folosit exemplul de mai sus pentru ilustra o regulă de aur în Beirut (de fapt, în tot Libanul): taximetriștii te jupoaie, în schimb Uberul funcționează impecabil și e rezonabil. Abia după câteva zile am înțeles de ce gazda îmi tot zicea să folosesc Uber, ca să mă deplasez dintr-un loc în altul, și să evit, pe cât posibil, taxiurile. Poți să economisești o grămadă de bani într-un oraș cum e Beirutul, unde nu există autobuze de transport local.

Dacă nu vrei să folosești Uber, măcar fii cu ochii după taxiurile cu numere roșii

Evident că dacă ești pe roaming, nu ai cum să stai cu net-ul deschis toată ziua, așa că vei fi nevoit să folosești taxiurile locale. În cazul ăsta, ieși în stradă și stai cu ochii după mașinile cu numere roșii. Sunt taxiuri colective și chiar dacă au clienți, poți să le faci cu mâna, opresc în dreptul tău, iar dacă șoferul merge în aceeași direcție, te va lua și pe tine. Și vei împărți costul călătoriei cu ceilalți pasageri. E un lucru comun în Beirut să împarți taxiul cu alți pasageri, de fapt am înțeles că așa se deplasează cea mai mare parte a locuitorilor. Pentru că, am uitat să-ți spun, traficul este oribil în Beirut, mai rău chiar și decât în București (dacă poți să-ți imaginezi asta).

Beirutul are încă probleme cu electricitatea (după războiul civil)

Autoritățile locale nu reușesc să acopere necesarul de electricitate al Beirutului 24 de ore din 24, motiv pentru care multe imobile sunt dotate cu generatoare. Există un calendar, pe zile, cu orele între care se taie curentul electric în oraș și se pornește generatorul propriu. Teoretic, restricțiile astea nu te afectează. Proprietarul meu mi-a dat programul și mi-a recomandat să evit să fac duș cu apă caldă în perioadele de restricție, cam 2 ore pe zi, pentru a nu supraîncărca generatorul blocului.

Mai bine îți iei cazare prin airbnb, decât să stai la hotel

Liban este o țară relativ scumpă, cam ca în vestul Europei, deci dacă nu ești atent s-ar putea să spargi mai mulți bani decât ți-ai propus. Dar există soluții, iar în ceea ce privește cazarea eu îți recomand airbnb. Am stat în buricul târgului, în cartierul Gemmayzeh, pe strada Gouraud, și am plătit 30 de dolari pe zi, pe un apartament super confortabil. Erau și variante mai ieftine, 20 de dolari în Mar Mikhael, cartierul hipsteresc al Beirutului, cu baruri și viață de noapte. Hotelurile în schimb sunt mai scumpe, 40-50 de euro într-o zonă bună. Contează și ca preț și în ceea ce privește interacțiunea cu localnicii.

Libanul oferă adăpost pentru 2 milioane de refugiați din Siria și Palestina

Libanul este o țară modernă, dezvoltată, care s-a refăcut cu multă muncă după războiul civil. Dar, orice ar face, nu poate scăpa de conflictele din jurul ei. Palestinienii au fost primii care și-au găsit refugiul în Liban, după ce au fugit din Israel, iar apoi sirienii, goniți de războiul sângeros de la ei din țară. O să vezi refugiați peste tot, mulți s-au integrat în economia înfloritoare a țării, alții cerșesc sau lustruiesc pantofii prin cartierele bogate ale Beirutului.

Citește și UNDE SĂ TE DUCI ÎN LIBAN, DINCOLO DE BEIRUT

O să vezi multe femei cu copii în brațe care cerșesc în fața unor magazine și restaurante de lux sau la moschei. De asemenea, sunt centre de refugiați la periferia Beirutului, unde înțeleg că nici autoritățile locale nu prea dețin controlul. Pentru o țară cu 4 milioane de locuitori, 2 milioane de refugiați înseamnă un efort imens. Din acest motiv am un mare respect pentru poporul libanez.

Războiul civil este un subiect sensibil, mai degrabă eviți subiectul

Libanezii au trăit vremuri groaznice, 15 ani de război civil, în care taberele s-au schimbat o dată la câțiva ani, iar țările din jur, Siria și Israel, au pus umărul cât au putut de mult. Dacă ar fi să-l reduci la o sigură propoziție, între 1975 și 1990, în Liban, s-au luptat musulmanii cu creștinii, iar linia frontului, The Green Line, a împărțit Beirului între Est și Vest. Dar povestea e mult mai complicată. În orice caz, în prezent e foarte greu să găsești pe cineva să vorbească despre conflictul dintre musulmani și creștini, nici măcar la Muzeul Național din Beirut nu găsești vreo referință despre războiul civil pentru că, după cum mi-a zis ghida, „este un subiect rușinos din istoria noastră, nu ne mândrim că libanezii s-au omorât între ei” (cam 150 de mii de oameni au murit între 1975 și 1990).

Am încercat să abordez subiectul cu câțiva localnici, inclusiv cu gazda mea, dar am remarcat că-l evitau. Dacă te pasionează războiul civil libanez (ca și pe mine), cumpără-ți o carte, nu prea vei găsi interlocutori în Liban cu care să dezbați subiectul.

Nu te plimba cu un aparat de fotografiat în mână pe lângă obiective militare

Libanezii sunt foarte prietenoși cu turiștii, dar totuși trebuie să ții seama că țara este într-o alertă de securitate ridicată. De exemplu, organizația șiită Hezbollah activează pe teritoriul Libanului (chiar controlează o parte din teritoriu). Deci s-ar putea să fii abordat de militari/polițiști dacă vrei să faci poze în zone militarizate. Mă rog, nu e ceva nefiresc, la fel e în toate țările din Orientul Mijlociu. Eu am fost rugat politicos să-mi bag camera foto în rucsac după ce am ieșit din Muzeul Național, pentru că în zonă este un sediu al securității statului.

Alcoolul e scump în Liban, dar când cumperi bere primești morcov și alune din belșug

Berea și alcoolul, în general, sunt scumpe în Liban. În barurile din Harma, Mar Mikhael sau Gemmayzeh o bere costă cam 5 dolari, dar primești și un castron cu alune, iar uneori și felii de morcov. Nu știu cine a descoperit să morcovul merge cu berea, dar a avut dreptate.

Mâncarea la restaurant este mai scumpă decât în România, nu cred că am reușit să mănânc ceva sub 11-12 dolari. Din fericire e delicioasă, iar dacă te pasionează mâncarea libaneză atunci poți să te întorci acasă cu câteva kilograme în plus.

Libanul e plin de pisici

Da, în multe cartiere din Beirut sunt atâtea pisici că trebuie să fii atent să nu calci pe ele, iar pe străzi miroase frecvent a pipi de motan în călduri. În unele restaurante, piscile stau la masă cu tine și trebuie să ai suflet de câine să nu împarți mâncarea cu ele.

Poți să plătești cu cardul dacă suma e de minim 10 dolari

Libanezii au monedă proprie, lira, dar aceasta circulă în paralel cu dolarul. Plătești peste tot în dolari și primești restul în lire. Cursul de schimb este peste tot e la fel: 1 dolar înseamnă 1500 de lire. Dacă vrei să plătești cu cardul, există POS-uri cam peste tot, numai că suma minimă e 10 dolari.

Pe mine poți să mă urmărești și pe Facebook și Instagram.