Orice turist care merge în Cuba va da, invariabil, peste urmele lui Ernest Hemingway. Cubanezii încearcă să profite la maxim de imaginea scriitorului american care și-a trăit o mare parte din viață pe această insulă din Caraibe (vreo 21 de ani). Uneori legăturile lui Hemingway cu locuri din Cuba se bazează pe fapte reale, alteori acestea sunt simple fabulații.

Pe principiul „să nu lăsăm adevărul să strice o știre bună”, nimeni nu și-a prea bătut capul să vadă dacă într-adevăr cockteilurile celebre cubaneze, cum ar fi cuba libre, daiquiri sau mojito, au sau nu vreo legătură cu autorul operei „Bătrânul și marea”.

Zilele trecute mi-a căzut însă în mână cartea „Rețetele lui Hemingway”, în care autorul, Craig Boreth, s-a documentat temeinic referitor la rețetele de bucătărie și băuturile despre care americanul povestește detaliat în cărțile sale. Iar unul dintre capitole este dedicat băuturilor din perioada în care acesta a locuit în Cuba.

Pentru început o veste bună: legăturile dintre Hemingway, barul El Floridita, din Havana veche, și băutura daiquiri sunt reale

Hemingway a descoperit acest bar în anii 30. Pe vremea aceea, localul era deținut de un tip pe nume Constantino Ribailagua care era și barman. Probabil că nu acesta a inventat cockteilul daiquiri– făcut din rom, lămâie, zahăr, gheață zdrobită și Maraschino– dar a contribuit mult la notorietatea ulterioară a acestuia.

Hemingway a frecventat barul mult timp, a băut mult daiquiri aici și a inventat chiar propria versiune: fără zahăr și în doză dublă (de aia se cheamă Papa Doble).

Citește și: APROAPE TOT CE TREBUIE SĂ ȘTII DACĂ VREI SĂ CĂLĂTOREȘTI ÎN CUBA

Am fost și eu în El Floridita din Havana și, ca în orice loc faimos de pe planeta asta, am plecat dezamăgit: am stat la coadă mult timp și am primit servicii proaste. Mă rog, nici nu le-am mai primit pentru că, după ce mi-am făcut cu greu loc printre turiștii nemți și canadieni, am cerut un scaun să mă așez la bar. Scaun pe care nu l-am mai primit. După 5 minute de așteptare, am plecat și am băut un daiquiri de vis într-o cârciumă de peste drum.

Vestea bună e că, într-adevăr, El Floridita este un loc unde Hemingway și-a petrecut mult timp printre paharele de daiquiri. Craig Boreth scrie că o dată a băut chiar 15 cockteluri la El Floridita.

Și acum, vestea proastă: La Bodeguita del Medio nu are nicio legătură cu Hemingway

Mult mai celebră în lume decât El Floridita, lanțul de restaurante La Bodeguita del Medio nu are nicio o legătură dovedită cu Hemingway. Și nici Hemingway cu mojito, cockteilul cu care cei de la Bodeguita se laudă în lume.

Totuși, deasupra barului se poate vedea inscripția „My mojito in la Bodeguita, my daiquiri in El Floridita”, iar scrisul i-ar aparține scriitorului.

Oricum în perioada cubaneză a lui Hemingway, la Bodeguita nu era altceva decât o bodegă de colțul străzii. După revoluția lui Castro, prin 1959, proprietarii au vrut să crească vânzările iar Hemingway părea unealta perfectă. Și au reușit. Nu am văzut în viața mea mai multe cozi la intrarea într-un restaurant decât la Bodeguita del Medio din Havana. Din fericire, se mănâncă excelent aici (eu am testat restaurantul din Trinidad, cel din Havana era mult prea aglomerat)

Dar cuba libre?

Cuba libre apare în unele cărți ale lui Hemingway, cum ar fi „A avea și a nu avea”, unde există și o rețetă pentru acest cockteil.

În fine, nu știu cât de importante sunt dezvăluirile astea pentru cineva care merge în Cuba, dar o să închei cu un citat superb de Hemingway, despre cât de importată este băutura în viață:

„Beau de când aveam 15 ani și puține lucruri mi-au adus atâta plăcere. Când muncești din greu, toată ziua, cu mintea, și mai știi că mâine trebuie s-o iei de la capăt, ce altceva poate să-ți întrerupă șirul gândurilor și să le trimită în altă direcție, dacă nu whisky-ul? Când ești înghețat și ai hainele îmbibate cu apă, ce altceva te poate încălzi din nou? Înainte să ieși din tranșee și să pornești la asalt, cine ar putea să-ți spună ceva care să-ți dea, momentan, aceeași stare de bine pe care ți-o dă romul?”