Se zice ca celebrul proverb “Vedi Napoli e poi Muori” nu inseamna “dupa ce vezi Napoli, poti sa mori”, de fericire adica, de incantarea atator frumuseti. Dupa ce vezi Napoli in zilele noastre, poti muri doar de necaz dupa ce ai fost jefuit in transportul public de sutele de imigranti sau dupa ce ai stat vreo 5 ore in trafic asteptand sa iesi din oras catre sud. Se zice ca proverbul inseamna de fapt “dupa ce vezi Napoli, trebuie sa vezi Muori”, Muori fiind o localitate pitoreasca din nord.

Zicerea trebuie neaparat schimbata insa, in “vedi Napoli e poi Amalfi”. Adica sa cobori din avion la Napoli, sa iesi din aeroport direct in statia de autobuze si sa te urci in cel care te duce catre coasta amalfitana. Nu trebuie sa cumperi un pachet turistic complet de la agentie, e foarte simplu sa iei bilet low cost – o nimica toata – cauti cazare pe excelentul site al italienilor www.bbplanet.it, si orarul autobuzelor pe cel mai bun prieten al calatorului, google.

Nu merita sa inchiriezi masina, e foarte scump, si cand vei da cu nasul de traficul superaglomerat si de ingustimea soselei de pe coasta si, mai ales, dupa ce vezi ca nu ai unde sa te opresti si sa parchezi, vei regreta cu siguranta banii aruncati pe geam.

Coasta amalfitana, care este un Monaco al italienilor, incepe din Sorrento, la vreo 36 de kilometri de Napoli, si se termina in Salerno, la vreo 70 de kilometri mai incolo. Peste munte, pe drumul taiat prin padure, pe langa Vezuviu, drumul e mai scurt, dar pierzi toata frumusetea locurilor.

Din Sorrento pana in Amalfi soseaua ingusta-ingusta serpuieste cu muntele in stanga si Mediterana in dreapta, trece prin Positano si alte mici bijuterii arhitecturale numite Praiano, Furori, Santa Agata I due Golfi, Amalfi, Ravello, Maiori, Minori…

Nu cauta cazare in Positano. E foarte scump – inchipuieste-ti ca Sofia Loren si Franco Zeffirelli au case aici, iar Tom Cruise, Mick Jagger si Denzel Washington sunt obisnuiti ai locului. Nu cumpara suveniruri, vei gasi in Napoli cu 6 euro orice costa 60 de euro in Positano. Nu te ingrijora ca afaceristii locali vor da faliment, turistii japonezi isi permit sa cumpere farfurii pictate manual cu 50 de euro bucata.  Dar e musai sa vii in Positano,  fie si pentru ca frumusetea lui nu poate fi descrisa in cuvinte. Si neaparat pentru … mancare. Costa peste 10 euro cam orice, dar merita banii cu varf si indesat, mai ales cannelloni cu ricotta si spanac, sau pizza cu mozzarella di buffalla, adica branza de bivolita. Nu veti gasi Mozzarella di buffalala cu acelasi gust nicaieri in lume.

Cazarea e preferabila in Amalfi, dar nu te uita la hotelurile de pe plaja. Pe bb.planet.it gasesti orice vrei, de la pensiuni la apartamente, cu bucatarie si dormitor, la preturi cat se poate de rezonabile – 300 de euro pentru 6 nopti – si in conditii excelente. Deasupra orasului Amalfi, in varful muntelului, sunt doua sate, Agerola si Pogerola. Oamenii inchiriaza apartamente minunate care dau in … livezi de lamai si portocali. Mult mai frumos si, cu siguranta, mai parfumat decat la hotel.

Amalfi e foarte mic, in doua ore il bati la pas dintr-un capat in celalalt, cu opriri in magazinele de suveniruri si in restaurant. Asa ca ai timp berechet sa faci cate o excursie pe zi in oraselele vecine.

Neaparat sa fie una in Ravello, aflat la vreo 5 kilometri de Amalfi, unde trebuie sa vezi Villa Cimbrone si Villa Rufolo. Cand le vei vedea iti vei da seama ca le-ai mai vazut undeva. In fotografii célèbre si in filme. Greta Garbo, D.H Lawrence, Truman Capote, Virginia Woolf au locuit aici.

 Ce gasesti numai in Amalfi

Lamai. Lamai mici si lamai gigant, folosite pentru cosmetice si pentru cofetarie. Ceramica, celebra, foarte scumpa dar foarte frumoasa.

Mozzarella di buffalla, mozzarella de bivolita, un fel de cas nesarat, framantat manual, cu o consistenta speciala, produs de localnici. Gustul acestui tip de branza nu se regaseste nicaieri altundeva, din cauza ca bivolitele se hranesc aici cu un anumit soi de iarba care da un gust special mozzarellei.

Salam si prosciutto, produse local. Satele de pe coasta sunt pline de microferme, localnicii au mici afaceri si produc carne, pe care o vand in magazinele proprii sau o livreaza restaurantelor. Delicioase. (Adriana Dutulescu)