„Backpackerii sunt viitorul. Nu credeți?”, ne întreabă plin de speranță Zamri, șoferul și ghidul nostru, care ne-a plimbat toată ziua prin Langkawi și care visează să scape de șoferie și să trăiască din închirierea camerelor pentru turiști.

Zamri este un musulman credincios care s-a născut și a crescut în acest micuț paradis tropical din Malaezia. Insula Langkawi nu are mai mult de 25 de kilometri de la nord la sud și deocamdată este o destinație de vacanță mult mai cunoscută printre localnici și în general în țările asiatice, decât în Europa.

Ca să fac o comparație, în Penang, aflată tot în Marea Andaman, dar mai la sud, ajung în fiecare an în vacanță vreo trei milioane de străini și cam tot atâția localnici. În Langkawi, vin cam 3,2 milioane de malaezieni și 300 de mii de străini. Iar cei mai mulți sunt chinezi, indieni, arabi, nicidecum europeni.

Zamri se uită însă într-un glob de cristal imaginar și vede cum tineri cu pielea albă, cu haine largi și înflorate și cu ruscac în spate, îi bat la ușă în căutarea unei camere în care să înnopteze măcar o zi-două, după care s-o ia din loc spre Penang sau chiar Thailanda, aflată la o oră-două distanță cu ferry boat-ul de Langkawi.

Plaja Tanjung Rhu

Turismul și moralitatea localnicilor din Langkawi

Malaezienii s-au apucat relativ târziu de turism în Langkawi, la sfârșitul anilor 80, iar ăsta e un mare avantaj. Natura e încă acolo unde a lăsat-o maică-sa, pădurile sunt intacte, plajele nu s-au umplut încă de pet-uri. Există încă loc să respiri în insulă, chiar dacă resorturi noi cu piscine uriașe și cascade artificiale și-au făcut loc printre peisajele sălbatice. Macacii încă se mai tem de oameni, nu vin chiar lângă șezlongul tău să-ți fure pliculețul cu zahăr de pe farfuria de cafea, cum se întâmplă în Thailanda. Te atacă doar pe la spate.

Iar pe ușile de la intrarea în saloanele de masaj din Pantai Cenang scrie „No sexual stimulation or service” , adică „fii civilizat, să nu crezi cumva că ești în Phuket, unde poți să faci ce-ți trece prin cap”.

Pantai Cenang, Langkawi

Zamri e foarte mulțumit de moralitatea musulmanilor din Langkawi, zice că, pentru că localnicii sunt cuminți, nimeni nu a murit pe insulă în 2004, când a lovit tsunamiul. În schimb, în Phuket, „unde thailandezii fac sex pe plajă”, au murit 250 de oameni. Iar Zamri crede că Dumnezeu a ținut seama de asta. Pe unii i-a protejat de furia naturii, iar pe alții, nu.

Bine, dacă dai căutare pe Google, vezi că explicațiile sunt ceva mai complicate. Langkawi nu prea avea cum să fie lovită de tsumani, fiind protejată geografic de insula Sumatra, dar în fine, am zis să nu-l contrazicem pe Zamri, mai ales că omul urma să se ducă la moschee pentru rugăciunea de prânz.

Langkawi, Malaezia

Nu știu cât de cuminți sunt localnicii din Langkawi, dar turiștii în schimb sunt. Ziua stau la plajă, bărbați în slip și femei îmbrăcate din cap până în picioare, multe cu niqab, altele doar în hijab, se dau cu scuterul pe mare sau se trag cu parașuta. Arabii au venit să spargă bani după ce s-au curățat de păcate în pelerinaj la Mecca. Că asta este explicația, mi-a zis un băiat de la bar, pentru care în perioada asta sunt atât de mulți arabi din Golf în Langkawi: au fost în pelerinaj și după aceea și-au mai luat câteva zile de vacanță într-un paradis tropical.

Podul suspendat de pe vârful muntelui, miezul atracțiilor turistice din Langkawi

Tot ziua hoardele de turiști se plimbă prin insulă, se urcă cu telecabina sus pe vârful muntelui Machinchang, de unde, dacă nu e vânt puternic, pot să meargă pe podul suspendat, o minune a ingineriei malaeziene: un pod suspendat deasupra junglei, cu un singur pilon și care poate susține în același timp 250 de oameni.

Podul suspendat din Langkawi, Malaezia

Sunt multe locuri de vizitat în Langkawi, cel mai bine îți închiriezi o mașină cu șofer și, într-o zi întreagă, le vezi pe toate: cascade sălbatice, plaja superbă din nord, Tanjung Rhu, sau insula în formă de femeie gravidă, cu un lac în mijlocul ei. În altă zi, dacă te-ai săturat de mulțimile de instagrameri amatori, poți să iei o barcă și să te duci pe cealaltă insulă locuită a arhipeleagului, Pulau Tuba, unde nu există mașini, ci doar scutere, iar localnicii sunt mai cuminți și mai credincioși decât Zamri.

Seara toată lumea se adună pe plaja din Pantai Cenang, ca să pozeze asfințitul și apoi, după venirea nopții, să filmeze niște Insta Story cu băieții care fac acrobații cu focul. Deja la spectacolul ăsta prețurile nu mai sunt ca în timpul zilei, adică o bere locală, Tiger, costă 35 de lei cutia, dar, e de înțeles, e și spectacolul inclus în preț.

Vulturii din Langkawi, Malaezia

Oficial, musulmanii nu beau alcool, e interzis în Malaezia, în schimb turiștii au voie să-și toarne și-n cap. Iar în Langkawi, în timpul zilei, băutura e mai ieftină decât în Kuala Lumpur, 7-8 RM (adică 7-8 lei) la cele câteva baruri din Pantai Cenang unde poți să bei o bere sau un pahar de vin. Explicația e că în Langkawi nu sunt taxe pe multe produse, nu numai pe alcool dar și pe electronice sau ciocolată.

Iar în Malaezia, unde alcoolul are impozite uriașe, pe locul doi în lume după Norvegia, să bei o bere la bar cu 7 lei e deja un chilipir.

Plaja din Pantai Cenang, Langkawi
Plaja din Pantai Cenang, Langkawi

Eu înțeleg că pentru a descuraja consumul de alcool într-o țară în care, alături de instanțele civile, există și curți speciale de justiție care aplică Sharia (legea islamică), prețurile ridicate reprezintă varianta cea mai blândă. Adică, e un fel de măsură preventivă, în loc să primești niște bețe pe spate sau câteva zile de arest, mai bine te lovesc prețurile, astfel încât te lași singur păgubaș.

În mod ciudat însă, statisticile arată că în Malaezia se bea totuși la greu. Până nu demult, țara cu atât de mulți musulmani credincioși era pe locul zece mondial în privința consumului de alcool. Dar să zicem că beau turiștii, nu localnicii. Și tot pe seama turiștilor să punem și consumul de droguri, deși alt malaezian ne-a zis că una dintre cele mai mari probleme în insulă este exact heroina. Mai ales în rândul localnicilor tineri.

Din acest motiv malaezienii au băgat pedeapsa cu moartea pentru trafic de droguri, nu de nebuni, iar doi români își așteaptă acum sentința cu executare. Iar eu o să continui să cred că cei doi puști pe care i-am văzut pe un ponton cum își rulau niște cuie, voiau să fumeze de fapt ceai și nu iarbă.

Pantai Cenang, Malaezia

Și apropo de țigări și vicii, nu prea ai voie să fumezi nicăieri în Malaezia, nici măcar pe terasă, nici în fața hotelului, doar în anumite locuri special amenajate. Pe de altă parte, țigările sunt ieftine în Langkawi, mi-am luat Dunhill cu zece lei pachetul, făceam o avere în București dacă-mi umpleam bagajele. Așa e cu moravurile, unele sunt scumpe, altele ieftine, cine să-i mai înțeleagă pe malaezieni?

Nu am văzut picior de polițist în Langkawi, nici prostituate noaptea, nici oameni beți, nici scandalagii. Foarte mulți oameni liniștiți cu pungi pline cu sticle de votcă și whisky, cafea albă, ciocolată și multe alte minunății cumpărate din magazinele fără taxe din Pantai Cenang. O lume mult prea liniștită pentru a rămâne mult timp așa.

Când vin oare hoardele de backpackeri occidentali pe care-i așteaptă Zamri?

Va urma.

Insula Langkawi, Malaezia
Orașul Kuah din Langkawi, Malaezia
Hartă Malaezia: Penang și Langkawi

Pe mine poți să mă urmărești și pe Facebook sau Instagram.

Previous post

Care sunt, cu adevărat, barurile și băuturile lui Hemingway din Cuba

Next post

Secretele neplăcute ale unui bilet de avion ieftin

1 Comment

  1. […] Bejan […]

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.