Aşa-numiţii ‘balian” sau vindecători sunt foarte importanţi pentru locuitorii insulei Bali. Înainte de a merge la doctor- pe care,oricum, s-ar putea să nu şi-l permită- un balinez consultă mai întâi vindecătorul local, atunci când are o problemă de sănătate. Unul dintre vraci, Ketut Liyer, a ajuns cunoscut în toată lumea după ce scriitoarea americană Elizabeth Gilbert l-a inclus în cartea sa autobiografică „Eat, pray, love”, ecranizată acum câţiva ani, cu Julia Roberts şi Javier Bardem in rolurile principale. Este însă Ketut mai mult decât o maşină de făcut bani?

Cabinetul lui Ketut Liyer
Cabinetul lui Ketut Liyer

Deşi fac parte dintr-o ţară majoritar musulmană (Indonezia), balinezii sunt hinduşi şi au propria cultură şi tradiţii, puternic definite, din care fac parte şi vindecătorii. Pe insulă sunt cunoscute trei tipuri de „balian”: Ushadas– despre care se spune că poseda cunoştinţe secrete, transmise din generaţie în generaţie, despre puterile vindecătoare ale plantelor şi despre bioenergie, Taksu– care sunt oameni normali până la o anumită vârstă, după care, în urma unui vis sau a unei experienţe deosebite, devin brusc vindecători şi, in cele din urma, Dasaran– cei care pot să citească în sufletul oamenilor. Ketut Liyer face parte din cea de-a treia categorie.

Eat, pray, love and… get rich

Intâmplarea a facut ca, în timp ce mă aflam în Bali, să-mi cadă ochii peste un articol din International Herald Tribune, despre planurile de viitor ale scriitoarei Elizabeth Gilbert care intenţiona să scrie o carte de ficţiune „fără mari pretenţii”. Articolul se numea „Eat, pray, love and… get rich” şi menţiona faptul că Elizabeth Gilbert s-a îmbogăţit după publicarea autobiografiei sale. Marturisesc că nu am citit respectiva „capodoperă” (cei care au făcut-o spun că este foarte slabă, dar ma abţin să mă pronunţ) care, în linii mari, descrie călătoriile unei femei dezamăgite în dragoste, având tot felul de întâlniri mistice-bla, bla- printre care şi cea cu un vindecător din Bali, aţi ghicit, Ketut Liyer, iar acesta îi va schimba viaţa. Nu ştiu ce aliniere cosmică a avut loc în timpul întâlnirii dintre cei doi, după cum v-am spus, nu am citit opera, cert este că celor doi li s-au schimbat fundamental vieţile de atunci înainte, în sensul că amândoi au devenit…foarte bogaţi. Succesul cărţii- şi mai ales, filmul cu Julia Roberts- i-au adus scriitoarei Elizabeth Gilbert o grămadă de bani, fapt oarecum firesc, având în vedere gusturile literare ale unei bune părţi din această planetă, dar mai cel mai spectaculos este modul în care au evoluat averea şi poziţia socială a octogenarului Ketut Liyer, după ce puterile sale au devenit cunoscute în toată lumea.

Fotografia Juliei Roberts, la loc de cinste acasă la Ketut
Fotografia Juliei Roberts, la loc de cinste acasă la Ketut

Ketut vindecă (de bani) 30-40 de turişti pe zi

Fără prea mari speranţe, având în vedere că vorbeam despre o celebritate, l-am întrebat pe ghidul nostru din Bali, pe nume tot Ketut, dacă am putea să mergem la vindecătorul din „Eat, pray, love”. Ca o paranteză, Ketut este un nume foarte întâlnit în insulă şi nu însemnă altceva decât „Al patrulea”. In marea lor imaginaţie, balinezii îşi botează copiii astfel: primul născut este numit „Primul”, următorul „Al doilea”, al treilea evident „Al treilea” şi al patrulea, aţi ghicit, „Al patrulea”. După care numărătoarea se reia de la început.

Ketut- ghidul ne-a spus că, sigur, îl cunoaşte pe Ketut-vraciul şi că poate să ne ducă la el în orice zi. Asta numai după ce ne va face, în prealabil, o programare. Ghidul ne-a mai spus că pentru întâlnirea cu vindecătorul va trebui să avem la noi, fiecare, câte 250.000 de rupii indoneziene, echivalentul a 25 de dolari ( suma este mare pentru Indonezia, fiind, spre exemplu, cam un sfert din salariul lunar al lui Ketut-ghidul).

Ketut Liyer

In ziua programată, ghidul s-a prezentat la hotel dis- de- dimineaţă, spunându-ne că ne fixase o întâlnire cu Ketut Liyer pentru ora 10. Pe drumul spre Ubud, am căutat repede câteva informaţii în Lonely Planet despre vracii din Bali, de frică să nu facem vreo gafa care ar fi putut să-l jignească pe bătrân. Nu am găsit mare lucru, doar că în faţa unui vindecător trebuie să fim îmbrăcaţi decent. De mai mare ajutor ne-au fost însă informaţiile primite de la ghid. Acesta ne-a spus că după ce a apărut în cartea lui Gilbert, vindecătorul s-a îmbogăţit, şi-a făcut o casă mare într-un cartier bun din Ubud, are mai mulţi copii care trăiesc cu el, precum şi „o asistentă personală” şi că îl vizitează în fiecare zi cel puţin 30 de străini, în special americani (oare de ce nu mă mir?).

O tristă maşină de făcut bani

Am ajuns acasă la vindecător la ora zece fix dar, surpriză, acesta era ocupat şi nu putea să ne primească decât la ora 13. Am primit noi bonuri de ordine, cu numerele 10 si 11, şi ne-am căutat ocupaţie pentru încă trei ore. Ne-am întors la 13, dar de data aceasta am aflat că „mister Ketut” este la masă si ar trebui sa mai aşteptăm putin, alături de vreo patru turiste tăcute, de vreo 20 de ani, în pantaloni scurţi (clar, ori nu citiseră capitolul din Lonely Planet referitor la ţinuta obligatorie pentru vindecatori, ori s-au ghidat după principiul care spune că „banii nu jignesc pe nimeni”). Gospodăria vindecătorului arăta că proprietarul este un om prosper, avea mai multe corpuri de casă şi o grădină mare, prin care îşi făceau de treabă tot felul de servitori. Una din clădiri fusese transformată în magazin de suveniruri pentru turişti, iar pe unul din pereţi fusese lipit, la loc de cinste, un poster al filmului „Eat, pray, love”, cu Julia Roberts în prim plan. Totuşi, în ciuda banilor şi a celebrităţii, Ketut nu-şi depaşise în totalitate condiţia modestă în care a trăit toată viaţa, dovadă fiind mirosul ucigător de la toaletă.

Ketut Liyer

In timp ce le „consulta” pe domnişoarele dinaintea noastră, am realizat că Ketut Liyer devenise un obiectiv turistic al insulei Bali. Fetele ascultau mai puţin ce tot repeta batrânul, ca un CD stricat, folosind aceleaşi 20-30 de cuvinte în engleză (probabil singurele pe care le ştia) şi se filmau reciproc sau îşi făceau poze cu Ketut. Bătrânul râdea tot timpul arătându-şi cu generozitate unicul dinte din faţă.

A venit şi rândul meu şi a trebuit să mă aşez lângă bătrân, dupa ce, în prelabil, i-am dat cei 250.000 de rupii asistentului său. Senzaţia că am în faţă un bătrân care nu se mai află demult în toate minţile mi-a fost accentuată de felul în care acesta repeta aceleaşi fraze, revenind de unde a plecat şi uitând tot ce vorbisem cu câteva zeci de secunde înainte. M-a întrebat de cel puţin cinci ori cum mă cheamă, de tot atâtea ori dacă sunt însurat şi mi-a spus cam de 50 de ori că el este „very, very, happy” deoarece eu sunt un om „very, very, lucky”. Desigur, m-a asigurat de mai multe ori că voi fi „foarte bogat si celebru”. La un moment dat, vraciul a încercat să redevină omul plin de umor care fusese, probabil, pe vremuri când mi-a spus că, atunci când era însurat, obişnuia să-şi trezească soţia din somn de două ori pe noapte, aluzie la performanţele sale sexuale şi m-a întrebat, în râsetele asistenţei, dacă pot să fac şi eu la fel.

Cartierul lui Ketut Liyer
Cartierul lui Ketut Liyer

In timp ce vorbea, mi-a masat cu degetele fruntea, după care mi-a „citit” genunchii, apoi palma dreapta şi, in cele din urmă, umerii. Ar fi continuat să repete, probabil, la nesfârşit că este foarte fericit pentru că eu sunt foarte norocos, dacă asistentul său nu ne-ar fi înştiinţat, la un moment dat, că timpul a expirat. După ce ne-am pozat împreună, ne-am luat la revedere, el luându-şi în primire un nou client, eu plecând cu gustul amar. Nu pot acum să nu mă întreb dacă Ketut nu este, de fapt, o maşinărie de făcut bani pentru cine ştie ce trântori care trăiesc pe picior mare de pe urma bătrânului. Şi, dacă lucrurile stau aşa, ce deosebire este între acest om celebru şi bătrânii, fără faţă, scoşi la cerşit în Romania şi de pe urma cărora profită tot felul de neisprăviţi? „Mâna care nu spune o poveste nu primeşte pomană”, spune o replică celebră dintr-un film românesc de Nae Caranfil. In cazul lui Ketut, povestea a fost jucată chiar de Julia Roberts. (Gabriel Bejan)

 

 

 

Previous post

Galerie FOTO-Thailanda. Phi phi Islands si Maya Bay

Next post

Ao Nang - Krabi, cum arată Thailanda pentru începători. PLUS: Culorile unui apus de soare perfect

1 Comment

  1. 12 octombrie 2013 at 12:17 — Răspunde

    […] Vracii locali sau “balian” ocupa, de asemenea, un loc de cinste in traditia balineza. Experienta mea cu cel mai cunoscut vindecator din Bali, Ketut Liyer poate fi citita aici. […]

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.