Nu se înţeleg cu localnicii, nu le place oceanul, nu ştiu să înoate, nu mănână peşte şi nici fructe de mare. Şi urăsc din tot sufletul ţânţarii. Te-ai putea întreba, pe bună dreptate, ce caută aceşti păstori- înalţi, zvelţi, îmbrăcaţi în haine colorate (shuka), sandale, cu săbii scurte şi bâte din lemn la cingătoare- la mare depărtare de casă, pe plajele paşnice din Zanzibar, intrând în vorbă cu turiştii şi încercând să le vândă lucruşoare fără valoare- brăţări, podoabe sau statuete din lemn?

„Copii şi vite”

„Fie ca Dumnezeu să ne dea copii şi vite” este cea mai importantă urare pentru masaii din triburile nomade, ce trăiesc acum în nordul Tanzaniei şi sudul Kenyiei, în preajma celor mai cunoscute rezervaţii naturale din Africa, Masai Mara (Kenya), Serengeti, Amboseli şi Ngorongoro (Tanzania). Să ai copii şi vite în timpurile noastre a devenit însă o problemă complicată chiar şi pentru aceşti războinici, despre care se spune că pot ucide un leu doar cu suliţa şi care şi-au apărat cu îndărătnicie stilul de viaţă şi în timpul coloniştilor britanici şi în perioada socialismului tanzanian, înlocuit în 1992 cu sistemul politic pluripartitist. Pământurile pe care masaii pot să-şi crească animalele s-au redus, de la an la an, viaţa s-a scumpit, vitele s-au împuţinat, iar tinerii îşi părăsesc satele tradiţionale ca să facă bani în altă parte. „Să ai copii” şi „să ai vite” înseamnă pentru un masai cam acelaşi lucru, pentru că dacă nu ai vite nu te poţi însura deci, logic, nu poţi avea copii. Pentru asta veniseră în Zanzibar Keiya, Samuel, Mielo, Lokonwa şi alţi tineri, originari din câteva sate de masai împrăştiate prin regiunea Arusha, Tanzania: să câştige bani cu care să-şi întemeieze o familie.

 

De câte vaci are nevoie un tânăr masai?

Keiya, 26 de ani. „Un masai trebuie să plătească 15 vite familiei fetei pe care vrea să o ia de soţie. Nu ştiu cine a stabilit numărul ăsta, e din bătrâni, dar pur şi simplu nu te poţi însura dacă nu ai 15 vite. Cei mai mulţi din sat au, dar tatăl meu nu a fost chibzuit în viaţă. O vacă tânără costă, la târg în Arusha, în jur de 250 de dolari (salariul unui profesor în Tanzania este în jur de 100 de dolari). Am văzut o fată cu care aş vrea să mă însor, dar nici nu pot aduce vorba despre asta până nu adun cele 15 vite.

Poate, odată, o să ajung samsar de vite. Deocamdată nu am nici măcar una. Aş munci orice pentru a strânge bani, unii masai au plecat chiar în Europa pentru asta. Un băiat de la mine din sat munceşte în Danemarca „.

Mai omoară masaii leii cu suliţa?

Keiya. „Masaii nu merg la vânătoare, dar leii atacă uneori vitele şi atunci trebuie să-i omorâm. Acum câţiva ani, eu am participat cu mai mulţi prieteni din sat la omorârea unui leu. Am legat o capră, în locul unde ştiam că vine leul, ne-am ascuns şi am aşteptat. L-am aşteptat mult timp, iar când a apărut l-am înconjurat şi am aruncat toţi cu suliţele în el. O suliţă i-a intrat în inimă şi a murit”.

(Înţeleg că nu e chiar legal să omori leii, numai că masaii se apără spunând că au dreptul să-şi apere avutul)

Lokonwa. „Un prieten de-al tatălui meu a rămas fără un picior din cauza leului. Era împreună cu tata şi mergeau cu vitele. Când a apărut leul au fugit, prietenul a vrut să se urce în copac, dar leul l-a apucat de picior. Au venit şi alţi masai, au aruncat cu suliţele în leu şi a fugit, dar omul a rămas fără picior”.

(Eric, un comerciant swahili de pe plajă, îmi spune că povestea lui Keiya este perfect credibilă pentru că masaii, când stau foarte mult în savană, încep să miroasă la fel ca animalele, leul este păcălit şi se apropie foarte mult, astfel încât poate fi ucis cu suliţa).

 Cum se înţeleg masaii cu localnicii din Zanzibar?

Mielo,21 ani. „Masaii din Arusha sunt creştini. Aici sunt numai musulmani. Nouă nu ne plac musulmanii pentru că încearcă să ne convertească cu forţa. Creştinii nu fac asta. Localnicii nu ne înghit deloc. Anul trecut, ne construisem o baracă în care să dormim, mai departe de plajă, de frica ţânţarilor. Localnicii i-au dat foc, de mai multe ori. Am chemat poliţia, dar nu s-a întâmplat nimic. A venit chiar primul ministru din Zanzibar să vadă ce s-a întâmplat, dar nici măcar nu a coborât din maşină pentru că, fiind sezonul ploios, era noroi pe jos şi nu voia să-şi murdărească pantofii”.

Samuel, 20 de ani. „Noaptea, sătenii vin peste noi şi încearcă să ne fure lucrurile. Trebuie să dorm cu portofelul şi telefonul sub cap, de frica hoţilor.”

Se câştigă greu banii în Zanzibar?

Samuel. „Masaii nu mănâncă peşte, fructe de mare sau carne de pasăre. Aici putem cumpăra mâncare din sat: ugali (n.r.-mămăligă), orez, lapte. Dacă vrem, putem să închiriem camere în care să dormim, dar e cam scump. (Eric, un alt vânzător de pe plajă, venit din Arusha, mi-a spus că plăteşte în jur de 20 de dolari pe lună pentru o cameră în sat). De aceea dormim pe jos, în magazinele noastre (de fapt, nişte barăci de pe plajă). Ţânţarii sunt cea mai mare problemă, nu te lasă să dormi”. (Samuel s-a bucurat sincer când i-am cedat un spray de ţânţari Autan, adus din România)

 

Mielo. „Pe plajă trec mulţi poliţişti îmbrăcaţi în civil care ne cer mită ca să ne lase să vindem pe plajă. Într-o zi, m-am întors de la recif cu un grup de turişti (n.r- dimineaţa când oceanul e retras, se pot face excursii pe reciful de coral) şi m-a oprit un poliţist, care mi-a spus că nu am licenţă ca să mă ocup de turişti. Pentru că nu i-am dat mită m-a luat la secţia de poliţie”.

Keiya. „Uneori suntem chemaţi când se organizează spectacole la hotelurile de pe plajă. Dansuri de masai, obiceiuri tradiţionale. Suntem plătiţi cu 2 dolari de persoană pe seară. E puţin, dar e bine că ne cunosc turiştii, poate vin apoi şi cumpără de la noi”.

Lokonwa. „Cam un an şi jumătate trebuie să vând lucruri în Zanzibar ca să pot să-mi cumpăr acasă un taur bun. Costă cam 600 de dolari”.

Keiya. „În martie o să merg acasă şi cred că o să am bani pentru 2 sau 3 vite”.

De unde-şi iau masaii informaţiile despre lume?

Keiya. „Nu am fost la şcoală nici o singură zi. Îmi pare teribil de rău. Acum sunt şcoli unde pot merge şi masaii (primele opt clase sunt gratuite în Tanzania, apoi trebuie să plăteşti- în jur de 40 de dolari pe lună). Ştiu să vorbesc în engleză, italiană şi puţin în germană pentru că am memorie foarte bună. Am învăţat de la turişti. Ştiu să scriu cuvinte de bază, pot să trimit un SMS şi să citesc răspunsul”. (Keiya are inclusiv cont de WhatsApp, pe smartphone-ul altui masai, cu ajutorul căruia ţine legătura cu prietenii din toată lumea pe care şi i-a făcut pe plajă).

Samuel. „Eu am fost la şcoala primară, după aceea nu am mai putut pentru că n-am avut bani”.

Mielo. „În sat e un televizor, dar ne uităm la meciurile din UEFA Champions League sau la alte emisiuni. Nu sunt ştiri aici”. (Mielo auzise de Gheorghe Hagi şi de Gică Popescu- s-a întristat când i-am spus că acesta din urmă e la închisoare- dar nu ştia, spre exemplu, că în urmă cu o zi SUA începuse să bombardeze poziţiile ISIS din Siria şi nici despre decapitările ostaticilor).

 

Unde îşi ascund masaii banii?

Keiya. „Nu-i duc la bancă. Îi păstrez pe SIM-ul telefonului. Mă duc în Stone Town (capitala Zanzibarului) la un centru special şi-i dau banii agentului de acolo care mi-i transferă, în faţa mea, pe SIM. Trebuie să am un cod secret, iar când vreau apoi să mă folosesc de ei cash, tot prin telefonul mobil îi scot. (În Tanzania este destul de răspândit, în triburi şi printre micii agricultori, serviciul de transfer de bani prin intermediul telefonului mobil. Un fel de Vodafone M-Pesa)

Concluzie

Keiya, Samuel, Mielo, Lokonwa, la fel ca majoritatea masailor care vând obiecte artizanale pe plajele din Zanzibar, se pricep mult mai bine să intre în contact cu turiştii decât localnicii, majoritatea musulmani care stau departe de străini, uneori preferând sărăcia în locul contactului cu „necredincioşii”. Pentru nişte oameni fără şcoală, masaii arată şi vorbesc sclipitor şi, înainte de orice, se comportă cu adevărat liber. (Gabriel Bejan)

Pentru a afla mai multe despre Zanzibar citeşte şi

Zanzibar sau dărnicia Oceanului Indian şi unde începe treaba turismului global

Stone Town, locul unde a copilărit Freddie Mercury 

 

Info

– masaii trăiesc în nordul Tanzaniei şi sudul Kenyiei, având reputaţia de păstori şi războinici curajoşi

– Arusha este o regiune din nordul Tanzania, lângă cele mai importante rezervaţii naturale din Africa, precum Masai Mara (Kenya), Serengeti, Amboseli şi Ngorongoro (Tanzania).

– Zanzibar este un arhipeleag în Oceanul Indian, aproape de coasta de est a Africii care, din punct de vedere politic, formează o uniune cu Tanzania. Zanzibar beneficiază totuşi de semiautonomie.

– religia majoritară în Zanzibar (90%) este cea musulmană, în timp ce în Tanzania continentală creştinii sunt majoritari.

– între Arusha şi Zanzibar sunt aproximativ 420 de kilometri