Echipa de rugby a Africii de Sud tocmai a devenit campioană mondială, pentru a treia oară în istorie. Din păcate, unul dintre locurile iconice unde puteai să afli povestea complicată a Springboks, în care sportul s-a amestecat cu politica, a fost închis anul acesta, din motive financiare. Este vorba despre muzeul „The Springbok Experience” din Cape Town.

De ce era important muzeul „The Springbok Experience”

Haina lui Francois Pienaar, căpitanul echipei din 1995

Muzeul echipei de rugby a Africii de Sud era una dintre cele mai importante atracții turistice din Cape Town. Era un muzeu interactiv unde puteai să vezi momente importante din istoria echipei, să urmărești meciuri, interviuri, faze controversate și foarte multe obiecte iconice (de exemplu, echipamentul lui Francois Pienaar, căpitanul echipei din 1995, care a câștigat pentru prima dată în istorie cupa mondială la rugby, după ce a învins Noua Zeelandă).

Și, evident, din muzeu puteau să-ți cumperi tricouri, hanorace, șepci și alte chestii cu celebra emblemă Springbok.

Citește și: TOT CE TREBUIE SĂ ȘTII DACĂ VREI SĂ PLECI ÎN VACANȚĂ ÎN CAPE TOWN, AFRICA DE SUD

Mai mult decât atât însă, muzeul din Cape Town îți povestea și despre perioada mai puțin glorioasă e echipei când, din cauza apartheidului, Africa de Sud era interzisă în mai toate competițiile internaționale. De exemplu, echipa Springboks, deși era una dintre cele mai bune din lume, nu a fost acceptată la primele două cupe mondiale de rugby din istorie. Și asta pentru echipa avea în componență numai jucători albi.

Echipa de rugby a Africii de Sud, victimă colaterală a apartheidului

Muzeul Springbok Experience Rugby, din Cape Town

Cine a văzut filmul Invictus cu Matt Damon și Morgan Freeman a înțeles deja că populația majoritar neagră din Africa de Sud percepea echipa națională de rugby ca pe un simbol al apartheidului și o ura din tot sufletul.

Și avea și de ce.

O serie de evenimente rușionoase au arătat cum poate să decadă sportul atunci când o politică criminală se amestecă în treburile acestuia. Să dau câteva exemple, pe care le-am văzut detaliate în muzeul „Springbok Experience”:

În 1960, echipa de rugby a Noii Zeelande a trebuit să-și excludă din lot jucătorii de origine maori pentru a putea juca într-un turneu în Africa de Sud. Pentru că decizia autorităților din Africa de Sud a stârnit un scandal monstru în Noua Zeelandă, the All Black au refuzat să mai participe în anii următori la meciurile din Africa de Sud. A fost nevoie de un boicot de zece ani, până în 1970, astfel încât conducătorii Africii de Sud să accepte prezența în țară a echipei Noii Zeelande și cu jucătorii care nu erau albi în componență (pentru a-i accepta, le-au acordat acestora titlul de „honorary whites”.)

Muzeul The Springbok Experience, Cape Town

În 1981, a fost rândul sud-africanilor să meargă într-un turneu în Noua Zeelandă, fapt care a dus la proteste de stradă în această țară, din cauza politicilor rasiale din Africa de Sud. Autoritățile din Noua Zeelandă s-au apărat și au spus că politica nu trebuie amestecată cu sportul. Deși cele două reprezentative naționale erau foarte apropiate, de frica sancțiunilor internaționale, neozeelandezii au refuzat să mai joace ulterior cu Springboks, până după anii 90 când apartheidul s-a prăbușit în Africa de Sud.

Citește și: AFRICA DE SUD. AM FOST ÎNTR-UN TOWNSHIP DIN CAPE TOWN ȘI AM VĂZUT CUM TRĂIESC OAMENII XHOSA

Dar nu doar în Noua Zeelandă au creat probleme jucătorii Springboks. În 1971, când erau într-un turneu în Australia, mii de protestatari anti-apartheid au ieșit în stradă în Adelaide și Peth, proteste care s-au soldat cu sute de arestări.

În restul țărilor de pe planetă, echipa de rugby a Africii de Sud era deja considerată paria.

În 1977, membrii Commonwealth au semnat așa-numita înțelegere Gleneagles, prin care erau descurajate orice contacte sportive cu echipe din Africa de Sud. Inclusiv cu echipa de rugby a acestei țări.

Colțul lui Danie Craven din muzeul Springbok, Cape Town

Unul dintre oamenii a cărui poveste spectaculoasă o puteai afla din muzeul „Springbok Experience” era cea a lui Danie Craven fost rugbist și manager al echipei Africii de Sud. În perioada de maximă izolare a Springboks pe plan internațional, Craven a încercat tot ce-i stătea în puteri pentru ca Springboks să reintre în competiții. Și la un moment dat a făcut un lucru riscant și anume să se întâlnească cu liderii partidului Congresul Național African (al majorității negre) pentru a forma o echipă de rugby mixtă, care să fie astfel primită la competiții internaționale. Din acest motiv a fost pus pe lista neagră a extremiștilor white supremacy din Africa de Sud (s-a pus chiar și o recompensă pe capul său).

Episodul care a pus capăt acestei istorii rușinoase a echipei de rugby este cel din 1995 când proaspătul președinte, Nelson Mandela, i-a înmânat Cupa Mondială lui Francois Pienaar, căpitanul alb al Springbok, după finala câștigată împotriva Noii Zeelande.

A fost un moment important al reconcilierii dintre populația majoritară și minoritatea albă (afrikaans) din Africa de Sud. Măcar în ceea ce privește sportul. Pentru că adevărata reconciliere națională din Africa de Sud nu a avut loc pe deplin nici până astăzi.

Statuile lui Nelson Mandela și căpitanului echipei de rugby a Africii de sud din 1995, Francois Pienaar. Muzeul Springbok din Cape Town

Din păcate, muzeul care avusese până anul acesta peste 200 de mii vizitatori s-a închis în martie, din motive financiare.

Iar astăzi, Africa de Sud a devenit pentru a treia oară campioană mondială la rugby. Iar cel care a ridicat trofeul deasupra capului a fost Siya Kolisi. Primul căpitan de echipă negru din istoria naționalei de rugby a Africii de Sud.

Pe mine poți să mă găsești și pe Facebook și Instagram.

Previous post

Varadero, Cuba. 7 lucruri pe care să le știi înainte de a pleca în vacanță

Next post

This is the most recent story.

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.