Dacă până şi autorităţile locale spun că plajele din Corbu şi Vadu nu au destinaţie turistică, atunci ce caută atâţia oameni, vară de vară, într-un loc în care nu sunt bineveniţi? Nu aş putea să vorbesc în numele altora, dar în ceea ce mă priveşte am căutat un loc ieftin şi izolat, departe de agitaţia obişnuită a litoralului, unde să fac plajă, să înot, să mă culc devreme (ca să pot să mă trezesc dimineaţă) şi să mănânc peşte gătit după reţete româneşti. Parţial mi-am atins scopul, dar…există totuşi şi un mare dar.

1. Plaja Corbu face parte din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, iar în mod normal acest lucru ar trebui să fie un argument în plus pentru atragerea turiştilor. Din păcate, autorităţile locale par mai dispuse să strice cheful de vacanţă al oamenilor decât să-i încurajeze să vină aici, aşa că au interzis camparea pe plajă, cu rulota sau cortul, iar amenzile urcă până la 200 de lei. Bun, veţi spune, s-a făcut ordine, având în vedere gunoaiele care rămâneau în alţi ani. Nu era totuşi mai bine să se amenajeze nişte campinguri moderne, cu taxe şi toate condiţiile necesare, iar de gunoaie să se ocupe oameni  plătiţi din banii turiştilor? Într-un domeniu precum turismul, să interzici ceva ar trebui să fie ultima soluţie. E drept că există şi un loc „amenajat” pentru corturi, mai departe de plajă, dar, credeţi-mă, nu aţi vrea să staţi acolo.
2. Există totuşi posibilităţi de cazare în zonă, iar una decentă începe de la 100 de lei pe noapte. Asta în luna septembrie, când cererea aproape se prăbuşeşte. E mult, puţin 100 de lei? Personal, cred că e cam mult pentru condiţiile oferite (două paturi şi baie în cameră). Problema e că cele mai multe locuri de cazare sunt în sat, adică la câţiva kilometri distanţă de plajă. Nu ai maşină sau ai băut o bere, că doar eşti în vacanţă, nu prea mai ai cum să ajungi la culcare devreme ca să prinzi ultravioletele de a doua zi.

3. În ciuda legendelor, la Corbu nu se mănâncă şi nu se bea ieftin. Dar deloc. Am dat pe un amărât de chefal prăjit 25 de lei, iar la preţul ăsta a trebuit să mai plătesc separat şi mămăliga 6 lei şi mujdeiul 5 lei. Adică aproape 10 dolari, în total, un preţ cu care ai putea mânca bine oriunde pe planetă. Era la o cârciumă pe plajă, desigur, dar nici la pizzeria din sat nu am scăpat mai ieftin. Un zargan la fel de prăpădit m-a costat 30 de lei bucata, dar măcar aici ne-au lăsat să venim cu vinul de acasă.

4. Deşi i se spune „virgină”, plaja nu mai este de mult la prima întâlnire cu turismul de masă. Dovezi sunt numeroase, aş aminti doar de ditamai complexul „Corbu Plajă Golf”, cu patru corpuri de clădire diferite, sau de terasele şi cârciumile de pe plajă. Adică după ce s-au dat autorizaţii pentru tot felul de construcţii, unele de-a dreptul caraghioase, autorităţile s-au trezit acum că nu e bine să fie nici măcar corturi pe plajă. Puţină consecvenţă nu ar strica.

5. Lucrurile sunt amestecate şi în ceea ce priveşte populaţia care vine la Corbu. Sunt oameni de toate felurile şi toate condiţiile, de la manelişti până la hipsteri şi înapoi, dovadă că lipsa unei strategii coerente a autorităţilor locale nu a făcut nici o selecţie în ceea ce priveşte clienţii

6. Îmi aduc aminte că în urmă cu 7-8 ani, zona colcăia de samsari imobiliari care vindeau terenuri la câţiva kilometri de mare şi cu 20 de euro metrul pătrat. E bine că nebunia imobiliară de atunci care ar fi distrus nordul litoralului s-a dus dracului, ca peste tot în România, dar nici nu s-a pus nimic în loc. Din păcate, Corbu nu a evoluat spre o destinaţie de vacanţă exclusivistă pentru iubitorii de sălbăticie, aşa cum era de aşteptat.

7. Indiscutabil plaja din Corbu este un avantaj: lungă, frumoasă şi, pe alocuri, cu un nisip ireproşabil. Şi plină de scoici. Întâlnirile cu lebede sau alte păsări care vin din Delta Dunării sunt obişnuite. Nu e puţin lucru, la doi paşi de rafinăria Petromidia Năvodari.

8. Marea este, în general, liniştită şi ideală pentru înot. Nisipul e fin, algele şi meduzele rare.

9. Drumul cu maşina până la Corbu este de-a dreptul fermecător. Venind dinspre Măcin, mergi pe o şosea ireproşabilă care străbate una dintre cele mai frumoase regiuni din România, nordul Dobrogei- cu munţii Măcin, pădurea Babadag, lacul Iacobdeal, cetatea Histria, lacul Sinoe.

Mă feresc să trag o concluzie pentru că, până la urmă, fiecare vrea altceva de la vacanţă. Eu am căutat la Corbu un loc ieftin şi liniştit de stat la plajă, fără să mă gândesc nici o clipă la calitatea serviciilor. Modest şi fără pretenţii. Am găsit, ce-i drept, o natură (încă) prietenoasă şi… cam atât. Iar dacă genul ăsta de turism- fără coadă şi fără cap, fără nici o strategie şi cu reguli care se schimbă de la un an la altul- are vreun viitor, asta e deja o altă discuţie.