Numărul mare de turiști din lume afectează mediul, obiectivele culturale și-i enervează pe localnici.
Thailanda și-a închis cea mai cunoscută plajă, cea din Maya Bay, cel puțin până în 2021, pentru că numărul mare de turiști a provocat mediului daune aproape ireparabile. Înainte de închidere, 5 mii de oameni coborau din bărci, în fiecare zi, pe o plajă de câteva sute de metri, făcută celebră de filmul „The Beach”.
Ceva asemănător se întâmplă și în Filipine, cu plaja Boracay.
Câte mii de kilometri mai încolo, în Oceanul Pacific, autoritățile din Palau au trecut și ele la măsuri dure: fiecare turist care pășește pe insulă semnează un document prin care se angajează să nu aducă atingere mediului înconjurător. Angajamentul sună în felul următor:
„Dragi copii din Palau, îmi iau acest angajament ca oaspete, pentru a vă proteja insula frumoasă și unică în care trăiți. Jur să acționez cu blândețe și să explorez cu atenție. Nu voi lua ceea ce nu-mi este dat. Nu voi face rău celui care nu-mi face rău. Singurele urme pe care le voi lăsa sunt cele pe care le spală valurile mării”.
Palau are 20 de mii de locuitori, iar numărul de turiști anual a ajuns la 160 de mii de turiști.
Ne întoarcem în Europa, unde vedem că locuitorii din Veneția vor ca vasele de croazieră să nu mai acosteze în portul lor, ci la vecini. Orașul italian primește 20 de milioane de turiști anual, la o populație de 260 de mii.
Să mai amintim doar de protestele locuitorilor din Barcelona care nu mai suportă turiștii (peste 30 de milioane anual, la o populație de 1,6 milioane), de activiștii anti-turism din Mallorca sau de protestul angajaților de la Luvru care au spus, în luna mai, că muzeul se sufocă din cauza numărului prea mare de vizitatori, iar instalațiile de climatizare nu pot face față.
Turismul nu mai înseamnă acum doar prosperitate, ci și probleme.
Tot mai multă lume își permite să călătorească în străinătate
Turismul este în acest moment industria cu cea mai rapidă creștere din lume. În 2018, planeta a înregistrat 1,4 miliarde de sosiri internaționale, număr care ar fi trebuit să fie atins în 2020. Prin comparație, în 1960 au fost 70 de milioane de sosiri internaționale.
Explicația e că tot mai mulți oameni își permit acum să călătorească. Creșterea numărului de oameni care fac parte din middle class se întâmplă peste tot în lume. 156 de milioane de chinezi au călătorit în străinătate în 2018.
Ar fi totuși aiurea să dăm vina doar pe chinezi. Să ne gândim că și românii își fac vacanțele în străinătate, din ce în ce mai mulți.
Zborurile cu avionul sunt din ce în ce mai ieftine, ca și cazările, serviciile, iar oamenii au mai mulți bani ca să și le permită. În 2030 se așteaptă ca 7 miliarde de oameni să zboare cu companiile low-cost din lume.
Dacă nu va avea loc vreo criză globală, catastrofă, Doamne ferește, război mondial, numărul oamenilor care vor călători va crește exponențial în anii următori.
Până la urmă ce este rău în asta? Nu este bine ca oamenii să călătorească, să-și lărgească orizonturile, iar cei din industria ospitalității să câștige bani de pe urma turiștilor?
Primăriile care plâng că vin prea mulți turiști în orașele lor s-au gândit să bage taxe speciale, iar banii respectivi să fie investiți pentru îmbunătățirea infrastructurii turistice. Sau pentru repararea daunelor provocate de turiști obiectivelor culturale, mediului, orașului.
în alte locuri există și programe care încurajează, prin prețuri mai mici și alte stimulente, turismul în afara vârfului de sezon.
Alții, cum sunt autoritățile din Palau, te pun să semnezi un angajament că o dată ajuns în destinația respectivă o să ai grijă să nu provoci nicio pagubă. Probabil că vor ajunge și ei la taxe turistice suplimentare.
Localnicii vor trebui să cântărească între avantajele și dezavantajele turismului global. Și probabil că până la urmă banii vor fi reprezenta argumentul decisiv.
Vom plăti mai mult când vom merge în Barcelona sau în Thailanda. Dar tot ne vom duce. Pentru că asta este evoluția firească a lucrurilor.
No Comment