Dacă ți s-a întâmplat să mergi într-un loc de pe planetă și ai văzut că acolo lucrurile sunt cu totul altfel decât știai tu, nu te învinui pentru asta: ești un om perfect normal. Cu toții percepem lumea din jurul nostru pe baza știrilor pe care le citim în feed-ul de Facebook. Spre exemplu, asociem automat Nigeria cu Boko Haram și ne imaginăm că toți nigerienii nu fac altceva decât să răpească fetițe. De nepalezii nu auzim decât atunci când sunt loviți de cutremure și mor alpiniști (occidentali) pe Everest. Iar Thailanda nu e decât un tărâm al prostituției fără rușine, eventual cu minore. Și, desigur, în Palestina nu se întâmplă nimic interesant, în afara teroriștilor care, din când în când, se detonează în locuri aglomerate.

Există mai multe motive pentru care judecăm lumea exclusiv din perspectiva lucrurilor rele care se întâmplă (am scris mai multe pe tema asta aici). Dar probabil nu există popoare care să fie judecate aproape exclusiv prin prisma clișeelor din media așa cum sunt palestinienii. După o săptămână petrecută în Palestina, cred că pot să demontez câteva dintre prejudecățile pe care oamenii le au înainte de a ajunge în această țară.

Răsărit de soare la Marea Moartă

Te duci, de fapt, în Israel nu în Palestina, pentru că Palestina nu există

137 de țări din toată lumea au recunoscut până acum statul ăsta, deci doar trollii de pe Facebook mai spun că Palestina nu există. România are reprezentanță diplomatică la Ramallah, așa cum și palestinienii au ambasador la București. Deci ai la cine apela în caz de nevoie.

E drept că cea mai simplă cale de a ajunge în West Bank (Cisiordania) este cu avionul până la Tel Aviv, în Israel. La aeroport vei fi chestionat unde mergi, iar dacă spui că în Palestina va trebui să răspunzi la niște întrebări suplimentare, cum ar fi dacă cunoști palestinieni. La fel, la întoarcere vei purta o discuție destul de amănunțită cu agenții de securitate israelieni, iar bagajele tale s-ar putea chiar să fie desfăcute (cum am pățit eu, spre exemplu). Dar procedurile astea nu sunt în sine o mare scofală, doar mănâncă niște timp.

Citește și: Ce trebuie să știi înainte să mergi cu maică-ta în vacanță în Palestina (I)

Din aeroport sunt o grămadă de autobuze și microbuze care merg în Ierusalim sau West Bank, iar pentru a trece de filtre nu ai nevoie decât de pașaport și de cartonașul pe care ți-l dau la frontieră funcționarii israelieni. Deci nu-l pierde pentru că abia de atunci s-ar putea să înceapă problemele pentru tine. Palestienii nu au voie să intre într-o grămadă de locuri, unde tu, ca turist, poți ajunge. Dar trebuie să-ți dovedești cumva statutul ăsta.

Moscheea Al Aqsa, Ierusalim

Israelul este sigur pentru turiști, dar teritoriile palestiniene nu

La baza acestui clișeu stă, din păcate, foarte multă propagandă. O propagandă eficientă, dacă ținem seama de faptul că din cei peste 3 milioane de turiști care au venit anul trecut în Palestina, foarte mulți au înnoptat în hotelurile din Israel, au fost doar în trecere pe la locurile sfinte din Palestina. După cum am mai spus-o și aici, israelienii au tot interesul să prezinte Palestina ca pe un loc nesigur ca să tragă toată afacerea spre operatorii lor. În realitate, palestinienii sunt foarte atenți și protectori cu turiștii, o fac natural pentru că așa sunt ei, iar dacă nu mă crezi pe cuvânt, hai să apelăm la logică: turismul e o activitate de bază aici (14% din PIB, 750 milioane de dolari încasări anul trecut), nu prea sunt multe oportunități de dezvoltare pentru o țară înconjurată de ziduri și, în mare parte, controlată militar de Israel. Ce interes ar avea palestinienii să strice singura activitate care merge cu adevăr bine? Pe de altă parte, e drept că, uneori, în orașele palestiene sunt proteste împotriva ocupației israeliene, care se lasă cu pietre și lacrimogene, dar atât unii cât și ceilalți au tot interesul să-i protejeze pe turiști.

Hebron. Drumul către Moscheea Ibrahim este acoperit cu o plasă. Deasupra este o colonie israeliană.

Localnicii  sunt ostili cu străinii, suspicioși și obsedați de ura lor împotriva israelienilor

Este drept că, în discuțiile cu localnicii, nu prea poți evita subiectele politice și se va ajunge natural la „ocupantul israelian”. Dar nu te agasează nimeni cu politica, dacă nu te interesează subiectul. Și oricum prioritățile și preocupările zilnice diferă de la un oraș la altul. În Betleem, oamenii sunt mai relaxați și puși pe făcut bani din turism (nefiscalizați, că doar de aia cer numai cash, deși stau cu POS-ul pe tejghea :)). În schimb, palestienii din Hebron sunt foarte iritați după ce israelienii și-au plantat o colonie ilegală în mijlocul orașului. Din cauza asta au avut loc frecvent incidente violente între localnici și soldații israelieni, cu morți și răniți, iar acum cei 700 de coloniști sunt păziți de câteva mii de militari. Bazarul din centrul vechi e aproape pustiu, turiștii s-au cam dus în alte părți de când cu conflictele, iar cei câțiva vânzători și copiii lor trag de tine să le cumperi prostioarele.

Dar la Ierihon e veselie mare, turistele rusoaice se plimbă cu cămilele și-și fac selfie în fața Muntelui Ispitei, unde se spune că Isus a avut o discuție cu însuși Diavolul. Nu prea se face politică nici la Qumran, la Marea Moartă, unde controlul e deținut în totalitate de „ocupantul israelian” și unde se mănâncă prost și scump, în baza regulilor nescrise ale turismului de masă, potrivit cărora, cu cât e mai mare aglomerația, cu atât serviciile sunt mai proaste. Deci, după cum spuneam, starea de spirit a localnicilor depinde de la o localitate la alta.

Palestinienii nu au hoteluri moderne ( eventual cu apă caldă) și locuri de distracție

Din păcate și chestia asta e tot propagandă pură, pentru că turistul e rege în Palestina, deci trebuie să aibă toate condițiile pentru a-și cheltui banii. Am stat în Betleem, pe dealurile din Beit Jala, într-un hotel de patru stele de-a dreptul minunat, Angel Hotel.  Iar în Ramallah am văzut cazări de patru și cinci stele, din lanțuri internaționale. Bani să ai la tine, pentru că locuri unde să-i cheltuiești găsești o grămadă în Palestina. Și mai găsești și restaurante, baruri și magazine, de unde creștinul din tine poate să-și cumpere după pofta inimii bere, vin și arak. Și nu o să se uite nici un musulman urât, pentru că au și palestienii creștinii lor (vreo 6% din populație), dar în orice caz tu ești turist, iar Alah mai închide și el ochii la păcat, atunci când treburile de pe pământ o cer.

Ierusalim, Cavalerii Sfântului Mormânt

E periculos să te aventurezi în afara marilor orașe

În realitate, există operatori de turism locali care organizează excursii nocturne în deșert până la Marea Moartă. Ghidul ne-a spus că teritoriul pe care mergeam, prin pustiul Iudeii, aparține israelienilor, că palestinienii au voie pe acolo doar sâmbăta, dar, evident, lucrul ăsta nu se aplică turiștilor. În fine, în ultimii ani,  s-au deschis trasee de hiking prin pustiu, la beduini. Poți să petreci noaptea într-un cort, să bei lapte de cămilă dacă asta ți-e dorința, poți să faci ce vrei tu și habar nu am dacă în timpul ăsta vreo dronă israelienă te va urmări, curioasă, din înaltul cerului.

Qumran, Marea Moartă

Educația e la pământ în Palestina

Adevărul e că palestinienii sunt printre cei mai educați oameni de pe planetă, rata de alfabetizare e de 97%, peste media mondială. Și vei constata că știu să vorbească și engleză, unii mai bine, alții mai prost, dar toți sunt bucuroși să schimbe măcar două trei vorbe cu tine într-o limbă străină. Și să nu te miri dacă vei auzi română, pentru că mulți palestienii au fost educați la noi în țară.

Botezul în Iordan

Palestinienii sunt săraci, înseamnă că trebuie să fie cerșetori pe străzi

Palestina e o țară săracă, dar nu am văzut cerșetori pe străzi. Sau nu am văzut la fel de mulți ca într-o țară bogată cum e Africa de Sud, unde nu poți ieși seara din hotel pentru că te agasează cerșetorii și oamenii care caută prin gunoaie. Deci nu e nici o legătură directă între sărăcia unei țări și sărăcia oamenilor ei. Casele palestinienilor arată îngrijite, străzile sunt, în general, curate. Dar totuși nu găsești un coș de gunoi pe o rază de câțiva kilometri, atunci când îl cauți.

Hebron, Orașul Vechi

Sunt soldați peste tot care controlează bagajele turiștilor 

Nici asta nu-i chiar adevărat, deși sunt soldați pe străzi și vei trece prin multe check-pointuri în dute-vino-ul tău prin Palestina. Zidul construit de israelieni, ca să-i țină separați pe unii de alții, nu are nici o geometrie, deci poți să mergi pe o șosea israeliană, dar de o parte și de alta a drumul să fie teritorii palestiene. O fi având vreo logică toate construcțiile astea, dar oricum nu ar trebui să te încurce prea mult. Iar dacă ești oprit și controlat de vreo soldat israelian, nu ai de ce să te îngrijorezi dacă ai toate actele în regulă. Pentru palestinieni însă regulile sunt mult mai stricte, spre exemplu, nu pot trece decât pe jos prin check-point-uri. Iar în coloniile israeliene din West Bank nu au voie deloc să intre.

În concluzie, nu pot să spun decât că mă bucur pentru că, deși există atâtea prejudecăți despre Palestina, numărul turiștilor străini care o vizitează crește de la an la an. Iar dacă te hotărăști și tu să mergi acolo, nu o să regreți. Poți să mă crezi pe cuvânt.

Citește și: CE TREBUIE SĂ ȘTII ÎNAINTE SĂ MERGI CU MAICĂ-TA ÎN VACANȚĂ ÎN PALESTINA (I)

Deșertul Iudeei

 

Qumran, Marea Moartă
Ramallah
Betleem
Ierusalim
Ierihon, Muntele Ispitirii
Previous post

Ce trebuie să știi înainte să mergi cu maică-ta în vacanță în Palestina (I)

Next post

Cine sunt milionarii din Seychelles și de ce nu există fericire în Paradis

2 Comments

  1. Adi
    5 iunie 2017 at 12:08 — Răspunde

    Super pozele iar articolul imi confirma ceea ce stie toata lumea, desi nu asta ai vrut sa scoti in relief, israelul este buba…

  2. 13 decembrie 2017 at 16:10 — Răspunde

    multumim tare mult pentru informatii. extrem de utile pentru un pasionat de aventura

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.