La patru ore de mers cu mașina de București, pe malul lacului Razelm, se află Sarichioi, un sat lipovenesc străvechi care încearcă de câțiva ani și reușește să se adapteze turismului modern.

Mi-am adus aminte de Sarichioi și de lacul Razelm când am citit un articol scris de Iulia Hau pentru Hotnews.ro, în care enumera 5 sate mai puțin cunoscute din România și care merită vizitate în 2020, în contextul pandemiei COVID-19, când vacanțele în străinătate sunt mai dificile, dacă nu chiar imposibile.

Prin Sarichioi și împrejurimi mai trecusem în adolescență și tot ce țineam minte erau pescarii de pe Razelm, lipoveni cu toții, plajele pustii și sălbatice, copiii care se bălăceau în lac de dimineață până seară, câmpurile întinse din jur. Și cetatea Enisala, undeva sus, cățărată pe niște dealuri, bătută de vânt și arsă de soare.

Dar au trecut peste 20 de ani de atunci, iar acum Sarichioi este mai mult decât un sat lipovenesc de unde poți să cumperi pește ieftin de la localnici. A ajuns chiar o destinație cunoscută de turiștii români și străini.

Turiști care fie trec pe aici pentru câteva zile, în drum spre litoral sau deltă, fie rămân în sat pentru relaxare, plajă, pescuit și mâncare locală. Sau pur și simplu vin să fotografieze faimosul răsărit de soare care a făcut Sarichioiul unul dintre cele mai instagramabile sate din România.

Unde poți să stai și să mănânci în Sarichioi

În Sarichioi sunt acum cel puțin șase pensiuni, dintre care două (sper să nu greșesc) sunt pe malul lacului cu o priveliște senzațională, în special dimineața, la răsărit: „Poarta Apelor” sau „Casa Filip”, ca să dau doar două exemple, prima chiar lângă apă, cea de-a doua în sat, câteva sute de metri mai încolo, pe o străduță paralelă cu Razelmul.

În mijlocul lunii iulie, am găsit greu cazare în Sarichioi luând Booking-ul la răsfoit. A fost nevoie să scrie pe site-urile de meteo că urmează câteva zile de vijelie pentru ca cineva să renunțe la o cameră la „Poarta Apelor” și astfel s-o putem lua noi.

Înclin să cred totuși că nu rămâne nimeni să doarmă pe stradă în Sarichioi, recomand însă ca rezervările să fie făcute din timp pentru că proprietarii din zonă nu duc deloc lipsă de clienți în perioada verii. Mai ales într-un an precum 2020, când nevoia de distanțare și de păstrare a măsurilor de siguranță sanitară au complicat destul de mult lucrurile.

Sarichioi a rămas totuși un sat dobrogean clasic, cu multe străduțe neasfaltate, case vechi lipovenești, localnici care stau și povestesc la poartă sau se răcoresc în arșița verii în lacul de adâncime mică. Iar asta face parte din farmecul locului, unde pensiunile moderne cu aer condiționat, wifi și piscină se amestecă printre casele tradiționale, simple, vopsite în alb și albastru și din care se aud numai vorbe în limba rusă.

Citește și: NOUĂ LUCRURI PE CARE SĂ LE ŞTII ÎNAINTE DE A MERGE LA PLAJA CORBU

Mâncarea din pește este una dintre atracțiile locale, gazdele gătesc minunat borș de pește, plachie și alte chestii locale, deși nu e chiar ieftin. Dar în sat mai găsești și taverna Le GaFish, cu prețuri decente la mâncare și bere, amplasată chiar la începutul digului care intră adânc în lac și unde dimineața, înainte de răsăritul soarelui, pescarii cu undițe își caută locurile potrivite pentru a da lovitura la plătică, babușcă sau crap. Taverna nu e deschisă însă în zilele de luni.

Taverna Le Gafish și o pizzerie pe care nu am testat-o sunt cam singurele variante locale de a mânca în sat, asta dacă nu vrei să te urci în mașină și să mergi vreo cinci-șase kilometri, pe un drum aflat în construcție, până la restaurantul puțin mai pretențios și mai scump „La Tauc”, din satul Zebil, pe malul lacului Babadag.

Ce-ai mai putea să faci în zonă

Dacă ești pasionat de istoria Dobrogei, a localnicilor și a locurilor, Sarichioi este plin de informații interesante. Și aș începe cu cele două biserici din sat, cea mai mare fiind Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, creștin ortodoxă de stil vechi, construită în 1866 (după ce fosta biserică din lemn a fost incendiată) pentru așa-numiții staroveri (adică lipovenii de rit vechi).

Tot în Sarichioi mai există o biserică, „Sfântul Vasile cel Mare”, pentru lipovenii de rit străvechi. Istoria locului este strâns legată de fuga rușilor care au refuzat să accepte reformele din Biserica ortodoxă rusă, unii dintre ei stabilindu-se în Dobrogea începând cu secolul XVII. Aceștia se numesc staroveri, prin prisma religiei pe care o practică, și lipoveni, probabil, după numele unui stareț local pe nume Filip- filipoveni și apoi lipoveni.

Numai că și în rândul rușilor fugari a apărut o schismă la un moment dat, de aici despărțirea între biserica de rit vechi și biserica de rit străvechi.

Proprietarul unei pensiuni din zonă, Alexandru Filip, a scris o istorie a locului iar mai multe amănunte despre frământările religioase din zonă pot fi citite în cartea acestuia, adică aici.

În satul vecin, Enisala (mai cunoscut, probabil, pentru satul de vacanță Enisala Safari Village) este și o Gospodărie Țărănească, cu multe informații despre istoria oamenilor din zonă, dar și cetatea Enisala, construită de genovezi în secolul XIV, pe vremea când lacul Razelm era încă parte din Marea Neagră.

Foarte aproape de Sarichioi se află și Jurilovca de unde poți să iei o șalupă și să mergi la Gura Portiței, unde în timpul verii greu poți să găsești cazare, în ciuda prețurilor piperate, iar la vreo 17-18 kilometri este Babadag.

Pentru mine, Sarichioi a însemnat, înainte de toate, redescoperirea unei părți foarte frumoase din Dobrogea care îmi amintește de copilărie și adolescență. Dar este și un loc care promite foarte multe din punct de vedere turistic.

Acest articol face parte din seria „Redescoperă Dobrogea”. Va urma.