Bulgaria. OZN-ul comunist din inima Munților Balcani

Regimurile comuniste s-au remarcat, printre altele, și prin realizarea unor edificii monumentale, scumpe, dar complet inutile. Nu știu câte dintre acestea mai pot fi vizitate astăzi în România. Eu am văzut, în schimb, unul în Bulgaria, în inima Munților Balcani, la peste 1400 de metri altitudine. Numită și OZN-ul bulgăresc, construcția vorbește, pe înțelesul oricui, despre megalomania unui regim care voia să arate că „poate”, deși era din ce în ce mai impotent.

Românii au Casa Poporului, construită în centrul Bucureștiului și care în prezent este Palatul Parlamentului. Bulgarii au Casa Partidului Comunist Bulgar, care e pe vârful unui munte, la peste 1400 de metri altitudine și care e lăsată de 30 de ani în paragină. Iar dacă despre Casa Poporului se știu deja multe lucruri, de la modul în care a fost ridicată la comanda lui Ceaușescu, la sumele astronomice de bani pe care statul le consumă ca să o întrețină și până la parlamentarii cu probleme de natură penală care o populează, Casa Partidului Comunist Bulgar e mult mai puțin cunoscută.

Istoria Casei Partidului Comunist Bulgar

Ridicată pe vârful Buzludja, în inima Munților Balcani, la peste 1441 metri altitudine și cu o formă ciudată de OZN (de aici și numele mai puțin cunoscut de „OZN-ul bulgăresc”), grozăvia asta de beton a fost construită la ordinul Partidului Comunist din Bulgaria între 1974 și 1981.

A fost inaugurată în august 1981 și a fost folosită doar opt ani, până la căderea regimului comunist, în 1989. După cum îi zice și numele, era destinată partidului, care trebuia să țină aici tot felul de ședințe festive și politice. În plus, mai avea menirea să le arate bulgarilor cât de înfloritor și de puternic este regimul comunist.

Mai trebuie spus că pe vârful Buzludja, unde a fost construită clădirea, au avut loc mai multe evenimente importante pentru comuniștii bulgari. În 1891 aici s-au pus bazele socialismului în Bulgaria, când liderul Dimitar Blagoev și acoliții săi au înființat Partidul Socialist Bulgar, care a devenit mai târziu Partidul Comunist Bulgar. Așadar, acesta e de fapt motivul principal pentru care „OZN”-ul a fost ridicat pe un vârf de munte, unde accesul e destul de dificil și în zilele noastre.

Dacă ne uităm la asemănările dintre Casa Poporului de la București și Casa Partidului Comunist din Bulgaria, observăm că ambele construcții s-au ridicat în urma generoaselor „donații” venite din partea cetățenilor. Omul nou era atât de mândru de regim, încât nu știa cum și cât să mai doneze pentru betoanele gri care să le arate tuturor cât de glorios este socialismul. Desigur, „donațiile” erau, în realitate, sume de bani pe care cetățenii au fost obligați să le achite pentru realizarea proiectului.

Acum, la capitolul deosebiri avem mai multe, cele mai importante fiind amplasarea și utilitatea: Casa Partidului Comunist din Bulgaria nu poate fi vizitată la fel de ușor ca Palatul Parlamentului din București, iar prima servea drept casă a partidului. Deși oarecum deschisă publicului, era utilizată doar pentru lucrările partidului, fie ele și ședințe festive.

Arhitectul din spatelele Casei Partidului a fost Georgi Stoilov. El a venit și cu ideea ca edificiul să fie ridicat cu banii cetățenilor, pentru construcție fiind nevoie de 16,2 milioane de leva, adică echivalentul a aproximativ zece milioane de dolari la vremea respectivă. Totul pentru un monument inutil. E doar o structură imensă din beton, care cândva era destul de luxoasă la interior, plină de mesaje de propagandă. Acum nu a rămas decât o structură dezolantă și inutilă.

Interiorul „OZN-ului bulgăresc”

În urmă cu un an și jumătate, încă puteai intra, prin efracție, în interiorul clădirii, pentru a vedea ruinele care au rămas din „bijuteria” cu care se lăudau cândva comuniștii. Astăzi, însă, toate intrările sunt sigilate, iar o cașcarebetă este pusă strategic pentru gardianul care are rolul de a-i ține departe pe curioșii care caută o nouă cale de a intra în monument.

Înainte de a fi asaltată de hoți, imediat după căderea regimului comunist, puteai găsi în interior tot felul de statuete de bronz, pereții erau îmbrăcați în mozaic, iar sala circulară principală, era „decorată” cu chipurile celor care și-au pus amprenta asupra socialismului: încă găsești portretele lui Marx, Engels și Lenin, dar și ale idolilor socialiștilor bulgari Blagoev, Dimitrov sau Zhivkov. Atractivă e și cupola de sticlă a sălii: un vitraliu impresionant în care vezi secera și ciocanul și celebrul mesaj „proletari din toate țările, uniți-vă!”, dar scris în alfabetul chirilic. Cam atât.

Citește continuarea pe Hotnews.ro