„Ciudaţii” de pe couchsurfing.com şi alte poveşti de călătorie

Printre filmele de travel pe care le-am văzut weekend-ul trecut la HipTrip Festival aş remarca trei documentare de luat acasă. Iată-le, cu menţiunea că, din păcate, nu am reuşit să văd decât o parte din cele 25 de pelicule care au rulat, între 8 şi 11 octombrie, la cinema Eforie şi cinema Union.

1. Global Home (2012)

Ce au în comun un tuareg din Mali care trăieşte din impresarierea muzicienilor locali, o profesoară japoneză care vrea să-i înveţe pe copii că există viaţă (sălbatică) şi dincolo de zgârâie-norii de beton din Tokio, o englezoaică ecologistă care cultivă plante în teritoriile palestiniene şi o braziliancă din Rio care s-a mutat în Cappadocia să înveţe să danseze precum dervişii din Turcia? Toate personajele amintite- ce pot fi considerate, cu uşurinţă, neobişnuite pentru lumea în care trăiesc- au conturi pe couchsurfing.com, celebra platformă de travel prin intermediul căreia poţi călători prin lume cazându-te în casele altor oameni.

Cum anume au fost găsiţi toţi aceşti „ciudaţi” şi puşi să joace în documentarul „Global Home” (tradus la noi „Acasă, prin lume„) acesta este secretul regizoarei Eva Stotz. În acest film, care este o pledoarie pentru călătoriile în cele mai neaşteptate locuri, dar şi pentru a-ţi deschide uşa oaspeţilor din toată lumea, apare chiar fondatorul couchsurfing.com, Casey Fenton, intervievat la el acasă, în San Francisco. De remarcat însă că interviul a fost făcut înainte ca ONG-ul lui Fenton să se transforme în compania Couchsurfing International Inc. (august 2011), iar fostul programator de calculator să încaseze câteva milioane de dolari pentru o parte din acţiunile de la site.

Tot din „Global Home” mai aflăm şi că prima reţea prin care călătorii şi gazdele sunt puşi în legătură a apărut încă din 1949, în Danemarca, şi se cheamă Servas International. Culmea, Servas mai funcţionează şi astăzi sub sloganul „Open Doors for Peace and Friendship”.

2. Hit the Road: India (2013)

Filmul despre cursa de tuk-tuk-uri (sau ricşe, cum se cheamă în India) pe o distanţă de 2000 de kilometri, între Mumbai şi Chennai, se bazează foarte mult pe umorul şi farmecul personal al protagoniştilor, Richard Gazarian şi Keith King. Dar nu este vorba doar despre peripeţiile celor doi, cu un vehicul total nepotrivit pentru o asemenea călătorie. Documentarul este, înainte de toate, un excelent prilej pentru a face cunoştiinţă cu, uneori, mult prea umeda şi haotica Indie care, pe de o parte te poate îmbolnăvi de nervi, iar pe de altă parte te cucereşte iremediabil. „Hit the Road: India” are nişte imagini senzaţionale, iar aici este meritul fraţilor Gor şi Mushegh Baghdasaryan, cei care semnează regia, dar şi o coloană sonoră care te îndeamnă să-ţi faci bagajele şi să pleci oriunde vezi cu ochii.

 

3. Karun (2015)

Tom Allen şi Leon McCarron sunt doi aventurieri britanici care au făcut o expediţie în Iran, mergând, pe jos, cu barca şi bicicleta, de-a lungul legendarul râu Karun. De la izvoare până aproape de vărsarea în Golful Persic, cei doi au străbătut Munţii Zagros, au făcut cunoştiinţă cu oamenii din vechiul trib de nomazi Bakhtiari şi au întâlnit localnici obişnuiţi, de la care au aflat o grămadă de lucruri despre Iran, o ţară aflată de multă vreme în afara drumurilor occidentale, din motive politice binecunoscute. Un atu important este acela că Tom Allen cunoaşte limba farsi, lucru mai mult decât binevenit într-o ţară izolată internaţional.

„Karun” nu este însă un film politic, nici vreo dezbatere despre islamismul iranian. Este un documentar de călătorie, cu imagini senzaţionale, pentru care s-a muncit mult şi s-au asumat nişte riscuri considerabile. Măcar pentru asta pelicula ar merita un premiu.