Fotografii cu turiști care-și fac selfie ne arată că toți suntem la fel

„Nu știu de ce ne mai obosim să călătorim. Mergem mii de kilometri până într-o țară străină și acolo facem exact aceleași lucruri pe care le facem și acasă: ne îmbătăm, ne drogăm, ne luăm la bătaie, dansăm ca apucații pe aceeași muzică”, se întreba (aproximativ) retoric personajul Richard, jucat de Leonardo diCaprio, în filmul „The Beach” , inspirat din călătoriile din tinerețe în Thailanda ale scriitorului Alex Garland. Pe vremea aceea nu existau Facebook sau Instagram, dar oamenii călătoreau, și atunci ca și acum, cu scopul declarat de a experimenta chestii noi, fără să știe exact cum să facă asta.

Richard credea însă că nu face parte din mulțime, el își căuta aventura vieții. Și a crezut la un moment dat că a găsit-o pe insula secretă din Golful Thailandei, alături de alți călători care căutau același lucru. Cine a citit cartea/a văzut filmul știe deja că pe insulă lucrurile nu erau deloc ceea ce păreau a fi, paradisul se va transforma rapid în iad, iar oamenii de acolo se vor dovedi a fi cu nimic mai presus decât prietenii lor care umpleau barurile și bordelurile din Thailanda.

Știm deja că nu există oameni speciali sau călători speciali și, oricât am încerca să părem „altfel”, în realitate facem cu toții exact aceleași lucruri când călătorim. Turismul global ne-a uniformizat așa cum nu am fost niciodată, iar acum putem să spunem, fără frica de a greși, că pământul este în realitate plat, așa cum credeau strămoșii noștri.

Deci până la urmă de ce călătorim?

Fiecare crede că are motivația lui specială, dar, de fapt, călătorim ca să ne facem selfie-uri pe care să le punem apoi pe Facebook și Instagram. Mergem mii de kilometri să vedem templele din Angkor Wat, una din marile minuni ale lumii, și când ajungem acolo ne așezăm cu spatele la temple și cu fața la smartphone, încercând să surprindem în fotografie un zîmbet frumos sau o șuviță de păr ieșită rebel de sub pălărie , cu care să ne cucerim admiratorii de pe Facebook. Cât despre personajele și poveștile sculptate pe pereții templelor, care spun istoria Imperiul Khmer, despre astea putem citi și pe internet.

Ce face cu telefonul doamna îmbrăcată în pelerină neagră, cu o cruce roșie, din Ordinul Sfântului Mormânt în fața bisericii cu același nume din Ierusalim, punctul zero al creștinătății? Un selfie frumos care să dovedească trecerea ei prin fața locului unde se spune că a fost înmormântat Isus.

Călătorim acum prin lume mult mai mult decât au făcut-o oamenii vreodată. Când ajungem însă la destinație ne admirăm tot pe noi, în ecranele telefoanelor. De aceea cred că viitorul mare salt înainte al omenirii trebuie să fie mersul cu spatele (și cu ochii în smartphone), căci altfel nu ar avea nici un sens tot acest progres tehnologic. Și oricum nu înțeleg de ce primul om care a călcat pe Lună nu și-a făcut selfie cu Pământul. Ce o fi fost în capul lui?