Un palestinian se întoarce acasă după 15 ani petrecuți într-o închisoare israeliană și nu mai înțelege nimic din ce se întâmplă în jurul lui.

O statuie din bronz a zeului Apollo, veche de peste două mii de ani, este găsită pe fundul mării de un pescar din Gaza care încearcă apoi s-o vândă pe eBay. Pe firul poveștii intră și Hamas, care ia prețiosul artefact și-l ascunde de nimeni nu mai știe de el nici până în ziua de azi.

În acest timp, tot în Gaza, un adolescent rămas paralizat de la mijloc în jos, în urma unor proteste violente, încearcă să-și trăiască viața ca orice tânăr de vârsta lui, compunând și cântând muzica rap: „Viața ar fi imposibilă fără muzică”.

Prima poveste este o ficțiune, se cheamă „Mafak” și este unul dintre cele mai umane filme pe care le-am văzut despre Palestina. Celelalte două sunt documentare și încearcă să arate și o altă față a Fâșiei Gaza decât cea pe care o vezi de obicei la televizor: oameni obișnuiți care, în ciuda greutăților, încearcă să trăiască normal.

Cele trei filme de mai sus, plus încă opt, vor fi proiectate în acest an la Festivalul Filmului Palestinian din România, ediția a doua, care va avea loc între 21 și 24 noiembrie la Cinema Muzeul Țăranului.

Mafak („Șurubelnița”) este povestea lui Ziad, un tânăr dintr-un centru de refugiați palestinieni, a cărui viață este schimbată în mod dramatic de o întâmplare stupidă, cum se întâmplă multe lucruri stupide în conflictul israeliano-palestinian. În 2002, supărat din cauza morții prietenului său Ramzi, împușcat de un glonț venit cine știe de unde în timp ce bea bere cu prietenii în mașină, Ziad caută să se răzbune. El și prietenii săi ies cu mașina pe autostradă și trag aiurea cu pistolul într-un om pe care-l credeau colonist israelian. Doar Ziad este prins de poliție, în timp ce prietenii lui scapă, și este condamnat la 15 ani de închisoare. Cu ocazia asta, află și că omul în care au tras cu pistolul nu era evreu, ci arab palestinian. Avea doar mașină cu numere israeliene.

După 15 ani, Ziad se întoarce acasă și este sărbătorit ca un erou, inclusiv de fosta victimă, care a supraviețuit glonțului. Pentru Ziad însă lumea nu mai este deloc așa cum o lăsase. Nu înțelege de ce trebuie să-și deschidă un cont bancar pentru a putea să-și ia salariul, nu înțelege cum funcționează un smartphone și, mai ales, nu înțelege ce vrea de la viața lui o tânără palestiniană cu cetățenie americană care face un film despre viața de zi cu zi a oamenilor din centrul de refugiați.

Nu mai dau spoilere, „Mafak” te va ține cu sufletul la gură de la început până la sfârșit. Mai ales la sfârșit, unde înțelegi mai bine și numele filmului, „Șurubelnița” :).

Mafak poate fi văzut joi, 21 noiembrie, de la ora 19,30, la Cinema Muzeul Țăranului.

Documentare de excepție la Festivalul Filmului Palestinian 2019

Apollo din Gaza” este filmul documentar al elvețianului Nicolas Wadimoff și tratează una dintre cele mai ciudate întâmplări care au avut loc în Fâșia Gaza. În 2013, un pescar descoperă pe fundul mării o statuie din bronz a zeului Apollo, din secolul 5 î.C. În timp ce istoricii se contrazic în ceea ce privește proveniența statuii, vechimea acesteia, semnificația etc, pescarul crede că a fost un dar făcut de Dumnezeu lui și familiei sale cu scopul de a-l scoate din sărăcie.

Până la urmă lucrurile se rezolvă în stilul caracteristic zonei: pescarul nu reușește să vândă statuia pe eBay, dar în schimb vin autoritățile locale din Gaza care o iau și o ascund de nici în ziua de azi nu se mai știe nimic despre ea.

Filmul documentar este construit riguros, până la urmă este vorba despre o descoperire istorică uriașă, dar nu uită nici părțile mai amuzante ale întâmplării. Când lucrurile devin tot mai controversate- istoricii caută explicații la întrebări de genul „dacă a stat atât de mult pe fundul mării, de ce bronzul nu este înnegrit ca restul obiectelor găsite în aceeași stare?” sau „dacă ar fi fost un fals, de unde ar fi avut atâta bronz cineva din Gaza, o regiune aflată de mulți ani sub blocada israeliană?”- apare pescarul cu problema lui extrem de punctuală: „mie ce-mi iese din descoperirea asta?”

Documentarul „Apollo din Gaza” este exact ce trebuie pentru o după-amiază de duminică. De aceea, probabil, organizatorii l-au programat pentru ziua de 24 noiembrie, ora 18. Îl recomand cu căldură.

Iar celor care își imaginează că în Fâșia Gaza sunt numai războaie și proteste, cu morți și răniți, le recomand un alt documentar: „Gaza”, realizat de Garry Keane şi Andrew McConnell, o coproducţie irlandezo-palestiniană prezentată la Sundance şi propusă să reprezinte Irlanda la Premiile Oscar 2020.

„Gaza” este despre oamenii obișnuiți care trăiesc în ceea ce se cheamă „cea mai mare închisoare în aer liber de pe planetă”. Oameni care vor să trăiască normal, în ciuda problemelor: pescari care se plâng că Marea Mediterană nu le mai dă pește, cel puțin în cele trei mile de la țărm în larg unde au voie să pescuiască; tineri care ar vrea să plece la studii în altă parte dar nu pot din cauza embargoului: un tânăr paralizat de la brâu în jos care face muzică rap.

Imaginile cu viața de zi cu zi a palestinienilor sunt uneori alternate cu imagini din protestele violente de la granița Fâșiei Gaza.

Documentarul „Gaza” poate fi văzut la Festivalul Filmului Palestinian pe 23 noiembrie, de la ora 19.

Tot în ceea ce privește recomandările, eu nu aș rata nici „Paradisul, probabil” („It must be Heaven”), o comedie semnată de Elia Suleiman, care redă călătoria cineastului prin diferite oraşe ale lumii, unde descoperă paralele neaşteptate cu Palestina sa natală. Filmul este propunerea Palestinei la Premiile Oscar şi va fi proiectat la gala de închidere a FFP, duminică, de la ora 20,15.

Festivalul Filmului Palestinian va începe joi, 21 noiembrie, la ora 19 cu filmul „Bombone” și se va încheia duminică, 24 noiembrie, cu producția de Cannes „It must be Heaven”.

Programul complet este pe pagina de Facebook a festivalului.

Citește și alte articole despre Gaza și Palestina:

ROMÂNCELE DIN FÂȘIA GAZA CARE TRĂIESC ÎNTRE ISLAMISM ȘI RĂZBOAIE

CE AM ÎNȚELES DIN FÂȘIA GAZA, ÎN AFARĂ DE HAMAS ȘI RĂZBOAIELE CU ISRAEL

CE TREBUIE SĂ ȘTII ÎNAINTE SĂ MERGI CU MAICĂ-TA ÎN VACANȚĂ ÎN PALESTINA (I)

Previous post

De la apartheid, la primul căpitan de culoare în echipa de rugby a Africii de Sud. Lecția de istorie

Next post

This is the most recent story.

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.