Dacă ar fi să descriu în câteva cuvinte satul Sfântu Gheorghe din deltă, atunci cuvintele ar fi următoarele: o plajă sălbatică și fără sfârșit, poate cea mai frumoasă din România, un sat care pe de-o parte moare de bătrânețe, pe de alta renaște cu banii veneticilor ce au transformat casele din lemn acoperite cu stuf în pensiuni cu aer condiționat și mobilă de la Bricostore, și niște câini liberi, iubăreți și foarte instagramabili.

Ar mai fi apoi și păsările, bărcile, pescarii, biserica pe care poți s-o vezi din aproape orice punct al localității și campingul de la marginea satului, de unde drumul de nisip către plajă nu mai durează decât vreo 15 minute, printre bălți și câmpuri cu stuf, vaci și clădiri abandonate, dar deja intrăm în detalii.

structură din metal pe plaja din Sfântu Gheorghe
Plaja din Sfântu Gheorghe

Pe 12 august, începe la Sfântu Gheorghe din deltă Festivalul de Film Anonimul, un eveniment care pune în fiecare an această micuță localitate pe harta culturală a României. Dar Sfântu Gheorghe nu are nevoie de un festival de film pentru a fi un loc glorios de vacanță, mai ales într-o perioadă în care românii sunt nevoiți să caute exoticul între granițele țării.

Pe ulițele cu nisip din Sfântu Gheorghe, poți înțelege și că turismului rural românesc nu-i trebuie mare lucru să se dezvolte, poate doar servicii mai bune, oameni mai deștepți care să-l promoveze și gazde mai relaxate. În general însă, România nu este o țară cu oameni relaxați, aici lumea vrea să obțină toate beneficiile acum, nu peste 5-10 ani, pentru că viitorul pe plaiurile mioritice nu este niciodată previzibil.

șir de femei care stau pe plaja din Sfântu Gheorghe
O discontinuitate pe plajă

În Sfântu Gheorghe nu vei întâlni însă prea mulți oameni grăbiți pentru că ei știu că locul acesta atât de frumos nu are cum să moară vreodată. Doar se schimbă, se adaptează vremurilor, iar casele din care au plecat localnicii pentru o viață mai bună în altă parte sunt cumpărate acum de alți români din Brașov, București, Tulcea sau cine mai știe de pe unde și sunt transformate în pensiuni, confortabile sau mai austere, în funcție de buzunarele turiștilor.

Citește și: REDESCOPERĂ DOBROGEA (III). 10 FOTOGRAFII DE LA GURA PORTIȚEI CARE ARATĂ O ALTĂ IMAGINE A LITORALULUI ROMÂNESC

Dacă magazinele de la cele câteva blocuri comuniste rătăcite prin Sfântu Gheorghe au geamurile sparte și lacăte pe ușă, centrul veterinar din sat este o ruină, la fel și multe case de lipoveni, în sat au apărut restaurante și terase unde se mănâncă divin și unde prețurile sunt uneori mult mai accesibile decât în stațiunile de pe litoral.

o barză stă într-o baltă din fața unei case
Casă cu barză

Înainte de toate însă, Sfântu Gheorghe este un loc care-ți provoacă imaginația. Te înstristezi când treci pe lângă casele abandonate și te întrebi oare ce s-a întâmplat cu vieților oamenilor care au trăit acolo, apoi vezi o perdea bătută de vânt la fereastra unei ruine și din nou te întrebi cum o fi supraviețuit bucata aia de pânză trecerii anilor și care o fi povestea acelei case.

Citește și: REDESCOPERĂ DOBROGEA (II). PLAJA SULINA SAU CUM TE DISTANȚEZI MAI EFICIENT ÎN VACANȚĂ

Mai departe, treci pe lângă o pensiune frumoasă, albastră, cu flori și pomi, mai mult ca sigur afacerea unui străin de aceste locuri, apoi drumul îți este tăiat de un cățel prietenos ce stă la poză și te conduce minute bune până când găsește un alt turist pe care să-l însoțească și să-l înveselească.

O ruină cu perdea la geam

Dacă o iei pe ulițele cu nisip mai lăturalnice ale satului, apoi pe marginea canalelor cu stuf și nuferi, poți admira pelicani, egrete, cormorani, berze și gâște sălbatice.

Nimeni nu rămâne fără cazare la Sfântu Gheorghe din deltă

Iar ca să ajungem la partea practică, Sfântu Gheorghe este înainte de toate un loc pentru toate buzunarele: poți să stai într-un resort de lux, cu piscină, la 150 de euro camera pe noapte, dar poți să găsești și cazare la o pensiune cu 140 de lei pe noapte sau poți să stai la o căsuță din lemn fără baie, la 100 de lei.

Doi băiați stau pe bancă în fața unei clădiri în Sfântu Gheorghe
Brutaria din port

La fel de bine poți să-ți pui cortul în camping pentru 8 euro pe noapte sau pur și simplu găsești un locușor undeva pe cei 14 kilometri de plajă și să adormi gratis sub cerul înstelat numărând sateliții, ca un om liber care de abia așteaptă ca granițele să fie din nou doar niște linii desenate pe harta lumii.

Citește și: REDESCOPERĂ DOBROGEA. RĂSĂRITURILE DIN SARICHIOI, PE MALUL LACULUI RAZELM

E greu să găsești o cazare liberă în mijlocul verii, proprietarii de pensiuni sunt până peste cap ocupați cu turiștii. Dar nu cred că rămâne cineva pe dinafară, cel puțin până în momentul în care se ocupă și ultimul pat liber din sat. Proprietarii comunică între ei și nu rămâne nimeni cu camerele goale.

un drum de nisip
Drumul spre plaja Sfantu Gheorghe

Și să ne întoarcem din nou la mâncare. Dacă vrei să mănânci la cârciuma de pe plajă o porție de șprot costă 10 lei. La terasa din camping, un zargan cu mujdei și cartofi e undeva pe la 30 de lei. Dar la fel de bine s-ar putea să ai nevoie să-ți vinzi un rinichi ca să mănânci cine mai știe ce specialitate din pește la una din cârciumile scumpe din sat.

Cele mai multe pensiuni gătesc cel puțin masa de prânz, deci o variantă autentică de o mânca un borș pescăresc, o plachie sau o saramură o poți găsi chiar acolo unde te cazezi.

păsări pe malul unei bălți din Sfântu Gheorghe

La Cherhanaua Veche din miniportul de ambarcațiuni se mănâncă bine și relativ ieftin, iar oamenii au grijă ca toți clienții să respecte regulile. Și i-am iertat definitiv pe oamenii de aici pentru stângăcia și lentoarea cu care-și serveau clienții, atunci când i-au poftit frumușel afară pe unii mai neatenți care intraseră în autoservire fără mască pe față, cu un argument pe care ar trebui să-l folosească mai multă lume în țara asta: „așa sunt regulile, sunt la fel în toată România, nu văd de ce nu le-am respecta și la Sfântu Gheorghe”.

Green Dolphin Camping

Nu am auzit de oameni care să se fi plâns că nu au găsit ce să mânânce în Sfântu Gheorghe. Sau să critice că porțiile sunt prea mici și nu-și justifică prețul, că tot s-a discutat pe Facebook-ul românesc despre subiectul ăsta. Iar dacă nimic tradițional nu-ți convine, atunci în centrul satului este un supermarket cu de toate și unde poți să plătești cu cardul.

Deși încă nu suferă de pe urma turismului de masă, Sfântu Gheorghe a ajuns în 2020 mult mai comercial decât și-au imaginat probabil localnicii în urmă cu 10-20 de ani. Dar până la urmă, nu e nimic rău în asta, atâta vreme cât satul rămâne sat, iar oamenii păstrează acest loc exact pentru ceea ce ar trebui să fie: o destinație unde să te duci pentru natură, plajă, relaxare și visare.

copil pe plajă

Info utile

La Sfântu Gheorghe poate se ajunge cu șalupa rapidă, de la Tulcea, Mahmudia sau Murighiol: se face rezervare la telefon, șalupele au ore fixe la care pleacă, în general proprietarii de pensiuni pot să-ți dea toate detaliile de care ai nevoie. De la Mahmudia la Sfântu Gheorghe transportul costă 55 de lei de persoană.

Distanța dintre sat și plajă se poate parcurge cu tractorul cu remorcă, așa-numitul trocarici care costă 3 lei sau cu bicicleta închiriată. Asta, evident, dacă cei 3 kilometri până la plajă reprezintă pentru tine un drum prea lung pentru mersul pe jos.

Localnicii organizează excursii cu barca pe la locurile importante din deltă, cum ar fi pădurea Letea, Sulina, Lacul Roșu etc.

Plaja este imensă, cu nisip fin. În partea dreaptă, plaja se termină la vărsarea Dunării în mare, în partea stângă ajunge probabil până la Sulina.

Ca să fiu cârcotaș am încercat să găsesc și o bilă neagră pentru Sfântu Gheorghe. Nu am găsit alt dezavantaj decât acela că dacă te îmbeți noaptea pe plajă îți va fi destul de greu să faci drumul înapoi până în sat, deci cel mai probabil vei dormi sub cerul liber și vei da degeaba banii pe cazare.

casă cu gard albastru în Sfântu Gheorghe
Pe drumul spre plajă
casă cu copac în Sfântu Gheorghe
o casă din Sfântu Gheorghe
o casă cu acoperișul dărâmat
O semi-ruină
interiorul unei case din Sfântu Gheorghe
Sediul Centrului Sanitar Veterinar din Sfântu Gheorghe
vaci pe malul Dunării
Locul unde Dunărea se varsă în mare la Sfântu Gheorghe
oameni care merg pe plaja din Sfântu Gheorghe
Plaja Sfantu Gheorghe
plajă cu ciulini în Sfântu Gheorghe
Plaja, oamenii și câinele
Previous post

Redescoperă Dobrogea (III). 10 fotografii de la Gura Portiței care arată o altă imagine a litoralului românesc

Next post

Caia și Bejan. Călătorii. Episodul 8. Povestea vinului și a turismului moldovenesc

3 Comments

  1. Daniel
    10 august 2020 at 13:43 — Răspunde

    Bravo!!!
    Tineti-o tot asa pana-l transformati in Vama Veche!
    Din cauza unora ca dumneavoastra, mai mergem 2-3 ani la Sf. Gheorghe, apoi ” finita la comedia”.

    • danradu
      11 august 2020 at 17:51 — Răspunde

      Greu de crezut! Intotdeauna o destinatie usor frecventabila se va aglomera in scurt timp. Nu este cazul localitatii Sf. Gheorghe. Este mai aglomerat in perioada festivalului si asta nu si pe plaja.

  2. Bogdan
    9 noiembrie 2020 at 0:49 — Răspunde

    Noaptea se aud șacalii. Nu prea cred că ți-ai dori sa dormi pe plaja:)). Sau sa vii pe jos noaptea de la plaja.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.