Doamnele în hijab se uită insistent la aparatul meu cu obiectiv de 300 de mm și par deranjate de posibilitatea să fi fost fotografiate. Una dintre ele ar vrea să-mi reproșeze ceva, dar nu are însă nicio dovadă, așa că își vede de drum. În mod evident însă, trecerea pe lângă doi străini care miros de la o poștă a ziariști le-a schimbat subiectul de discuție. ”Il est exagere”, e tot ce reușesc să prind din conversația femeilor care se îndepărtează.

Suntem în Molenbeek, cartierul din Bruxelles devenit celebru după ce autoritățile belgiene au descoperit că cel puțin trei dintre teroriștii responsabili de atentatele din noiembrie de la Paris erau de aici. Și tot în Molenbeek, în urmă cu trei săptămâni, a fost prins și Salah Abdeslam, unul dintre atentatori.

Molenbeek 7

Deși se spune că este la periferie, în Molenbeek se poate ajunge foarte ușor și pe jos, fiind cam la 15-20 de minute de mers de Grand Place, inima turistică a Bruxelles-ului. Din centrul istoric se merge drept spre nord-vest, și, după ce treci canalul, mai sunt vreo 50 de metri până la stația de metrou Comte de Flandre, unde ești deja în Molenbeek.

La două săptămâni după atentatele din Bruxelles, revendicate, ca și cele din Paris, de Statul Islamic, dar puse în executare de trei cetățeni belgieni din comunitatea musulmană din oraș, o plimbare prin Molenbeek poate fi o experiență interesantă. Cartierul nu arată deloc a ghetou, nu seamnă deloc cu Ferentariul nostru. Cel puțin pe străzile principale, pentru că nu am intrat printre blocuri, dar chiar și așa o astfel de comparație mi s-ar părea nedreaptă. Casele sunt îngrijite, străzile curate, cu prăvălii și magazine de o parte și de alta, în care poți găsi garam masala, curry madras și alte mirodenii din bucătăria indiană, pachistaneză și arăbească sau haine și papuci chinezești.

fereastra cu veze

Prețurile din magazine sunt, în general, mai mici decât în restul orașului, dar și oamenii de pe stradă par mai săraci. Comunitatea musulmană pare că domină din punct de vedere demografic cartierul, judecând după îmbrăcămintea oamenilor de pe stradă. În general, femeile care trec pe lângă noi poartă hijab, unii bărbații sunt încălțați cu papuci în picioare, deși temperatura de afară nu depășește 12-13 grade Celsius iar, după franceză, a doua limbă pe care o auzi în jurul tău este araba.

De două ori însă am auzit și cuvinte românește pe la ureche, iar a doua oară le-am abordat pe cele trei fete care treceau pe stradă, rugându-le să stea de vorbă puțin cu noi, despre raidurile poliției după atentate, comunitatea musulmană de aici și, în general, despre viața într-un cartier cu o reputație atât de proastă. Fetele ne-au refuzat politicos, cu un ușor accent moldovenesc, scuzându-se că se grăbesc și că oricum nu prea au ce să ne spună. Nu știau multe despre Molenbeek, pentru că se duc la serviciu dimineața și se întorc seara, iar în rest nu prea au motive să iasă din casă. Nu e un cartier periculos, e unul ca oricare altul.

 

O cameră foto nu e chiar o sperietoare, dar am fost nevoit la un moment dat să dovedesc faptul că nu am fotografiat nici un copil după ce am trecut pe lângă un teren de joacă. Era foarte aproape de locul în care fusese arestat teroristul Saleh Abdeslam, iar una dintre educatoare a venit după mine însoțită de un agent de securitate de la școală. După ce s-au convins că nici școala și nici copiii din curte nu au fost în atenția mea și-au cerut scuze și au plecat.

Tot despre aparatul foto am discutat și cu vânzătorul pachistanez din magazinul din care am cumpărat garam masala. După ce m-a întrebat dacă sunt jurnalist mi-a spus că este pasionat de fotografie, deși nu prea are unde să facă poze în Molenbeek. S-a mirat că eu găsesc totuși ce să pozez în cartierul lui prăfuit, muncitoresc și cât se poate de banal și mi-a recomandat să merg mai degrabă în centrul istoric al Bruxelles-ului.

Am intrat apoi și într-un bar de cartier, unde într-un colț un localnic își bea cafeaua, iar doi puști își încercau norocul la păcănele. Unul câștigase probabil pentru că ținea un pumn de fise în mână și vorbea ceva în arabă cu barmanița.

Văzut acum în presă ca un centru european al terorismului, Molenbeek arată ca un cartier obișnuit muncitoresc, oarecum exotic, dar fără nimic înspăimântător în el. La două săptămâni de la atentatele din Bruxelles, în care au murit 31 de oameni și de la capturarea după un schimb de focuri de armă a lui Salah Abdeslam, doar mașina blindată de poliție de la intrarea în cartier mai amintește de lucrurile groaznice care s-au întâmplat aici.

Activitatea din instituțiile europene, dată peste cap

Piața centrală din Bruxelles, Grad Place, și străduțele din centrul istoric sunt totuși pline de oameni deși, spun cei care trăiesc aici, localnicii se feresc să mai meargă cu metroul. Din fericire, orașul este destul de mic, astfel încât se poate ajunge pe jos în multe puncte. Viața pare însă că-și reia cursul normal. Asta chiar dacă măsurile de securitate sunt sporite, sunt mai multe filtre și puncte de control, iar polițiști înarmați sunt postați în locurile aglomerate sau în fața instituțiilor europene.

Parlamentul European
Parlamentul European

În multe privințe însă, lucrurile sunt totuși date peste cap. După cum remarca și europarlamentarul roman Siegfried Mureșan, la Parlamentul European ”fiecare întâlnire de lucru începe cu un moment de reculegere pentru victime și cu scuzele colegilor care s-au străduit să ajungă la timp”.

O mare problemă este faptul că, după atentatul de pe Zaventem,  multe curse aeriene nu pot ateriza la Bruxelles și sunt direcționate spre alte aeroporturi din jur care nu se descurcă  cu un număr atât de mare de pasageri.

Astfel, cursa Blue Air cu care am mers în Belgia, împreună cu alți 40 de ziariști din România și Moldova, a aterizat la Maastricht și a mai durat încă patru ore până s-au găsit autobuze care să transporte pasagerii avionului la Bruxelles. ”Cel mai rău lucru ar fi însă să ne schimbăm stilul de viață. Atunci am putea spune că teroriștii și-au atins scopul”, este de părere Siegfried Mureșan.

Cel puțin până acum nu sunt semne că viața din capitala Europei se va schimba după atentate. Altceva însă ar trebui să se schimbe fundamental și anume modul în care instituțiile de securitate ale țărilor europene lucrează ca să prevină pericolele la adresa propriilor cetățeni. Aici chiar trebuie o schimbare fundamentală.

 

Previous post

15 lucruri pe care nu ți le spune nimeni când te cazezi la un hotel

Next post

Voluntar în Africa e mai mult cool decât eficient. Cum poți ajuta mai bine comunitățile sărace de pe planetă

2 Comments

  1. dac.impielitat
    8 aprilie 2016 at 13:15 — Răspunde

    nu-i adevarat, nu asa arata __in realitate__ acel cartier.
    asa arata la suprafata, in cateva poze de pe strazile principale.
    pulsul si adevarata fata al acelui cartier e altul.
    trebuie sa intri pe strazile laturalnice.
    trebuie sa intri in casele locuitorilor lui.
    trebuie sa mergi noaptea pe-accolo.
    si alte lucruri mai trebuie daca vrei cu adevarat sa intelegi si sa simti acel cartier.

    • Adrian
      27 august 2019 at 14:25 — Răspunde

      Corect !

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.