Călătoria cu avionul nu a fost niciodată mai sigură decât acum. În anul 2018, pe toată planeta au murit 500 de oameni în accidente aviatice, în timp ce în 2017 numărul victimelor a fost de 13, cu precizarea că niciun avion comercial de linie nu a fost implicat într-un dezastru. Nici nu mai are sens să facem o comparație cu numărul oamenilor care mor pe șoselele din toată lumea: 1,35 de milioane în 2018.

Călătoriile cu avionul sunt din ce în ce mai safe pentru că oamenii învață din greșelile trecutului. Fiecare accident (dacă excludem atacurile teroriste, desigur) nu este altceva decât o înșiruire de disfuncționalități sau erori care singure nu ar produce nicio pagubă.

„Avioanele comerciale sunt la fel de sigure care un prăjitor de pâine”, spunea un inginer de siguranță a zborului, citat de Malcolm Gladwell în cartea „Excepționalii” și probabil că are dreptate.

Accidentul tipic implică în general șapte erori omenești consecutive. De exemplu, unul dintre piloți face ceva greșit, nefiind o problemă în sine, privind separat. Apoi se comite încă o eroare care, îmbinată cu prima, tot nu produce pagube iremediabile. Dar atunci apare o a treia eroare și apoi alta și alta și așa mai departe, iar îmbinarea tuturor acestor erori duce la dezastru.

„Pilotarea unui avion presupune efortul a doi oameni (pilotul și copilotul), iar această operațiune dă randament maxim când ai două persoane care să se verifice una pe alta, ori care dau dovadă de implicare, spune Earl Weener, inginer-șef al siguranței zborului vreme de mulți ani la Boeing, citat tot de Gladwell.

Am făcut această introducere pentru a arăta că, indiferent în ce colț al planetei s-ar întâmpla, un accident aviatic respectă un anumit set de „reguli”. Aproape de fiecare dată are loc o înlănțuire neobișnuită de cauze care cumulate (și doar cumulate, niciodată singure) produc un dezastru. Este și cazul tragediei românești la Balotești din 1995.

Teoriile conspirației față în față cu adevărul

National Geographic a difuzat zilele trecute un documentar din seria „Dezastre în aer” despre accidentul de la Balotești din 1995, în care un avion Airbus 310 al companiei Tarom s-a prăbușit la scurt timp după decolarea de pe Otopeni, iar toți cei 60 de oameni de la bord au murit. Deși pentru cunoscători concluziile documentarului nu sunt surprinzătoare, marele merit al National Geographic este că a reușit să sintetizeze foarte bine cauzele accidentului și înșiruirea de erori/întâmplări nefericite care a dus la catastrofă.

Asta este cu atât mai important cu cât internetul românesc este plin de teorii ale conspirației despre prăbușirea avionului la cinci ani de la Revoluția română. Dintre acestea, una a prins foarte bine la public, bazându-se și pe declarațiile unor martori care au spus că au văzut flăcări în aer înainte ca Airbusul să se prăbușească la pământ. Și anume că ar fi fost vorba de un asasinat la comandă pentru că în avionul care mergea la Bruxelles s-ar fi aflat un „personaj important” ce trebuia eliminat.

De altfel, ipoteza unui atac terorist a fost exclusă și de echipa de investigatori FBI care a venit atunci la București special să ancheteze această pistă.

Citește și: DE CE SE PRĂBUŞESC UNEORI AVIOANELE. O TEORIE CARE ARATĂ CE LEGĂTURĂ ESTE ÎNTRE NAŢIONALITATE ŞI COMPORTAMENTUL PILOŢILOR

În fine, realitatea care rezultă din documentar este că prăbușirea de la Balotești a fost cauzată de o serie de evenimente nefericite care numai împreună pot duce la o catastrofă.

În primul rând, la Balotești a fost vorba despre o defecțiune a avionului și anume că una din manetele, teoretic automate, care reglează puterea de propulsie a celor două motoare, era defectă, astfel încât maneta nu revenea singură la poziția inițială în timpul decolării, așa cum era normal. Din acest motiv, cele două motoare, stâng și drept, trăgeau diferit făcând avionul să se încline. Problema era cunoscută de companie, numai că, în loc să fie remediată, piloții fuseseră instruiți să manevreze maneta (așa-numită „de gaze”) cu mâna. Numai într-un an problema fusese raportată de 24 de ori de piloții care au zburat cu avionul respectiv. Inclusiv de pilotul cursei care s-a prăbușit.

De ce nu fusese reparată maneta?

Investigatorul care s-a ocupat de cauzele prăbușirii avionului a declarat în documentar că mecanicii Tarom nu au reușit să remedieze problema pentru că aceasta nu se întâmpla niciodată când avionul stătea la sol, ci doar „uneori”, când avionul era în aer. Nepăsare? Necunoaștere? Greu de spus, dar să mergem mai departe.

Comandantul și secundul avionului respectiv erau ambii foarte experimentați. Așa cum reiese din ascultarea înregistrării discuțiilor dintre membrii echipajului, cel care trebuia să aibă grijă de maneta de gaze defectă era comandantul aeronavei. Din nefericire, la scurt timp după decolare, acesta a pățit ceva, probabil că un infarct, și nu a mai putut să țină cu mâna maneta de gaze. Pe înregistrările discuțiilor dintre cei doi, găsite în „cutia neagră” a avionului, se aude clar cum copilotul este speriat și-l tot întreabă pe comandant ce a pățit. Iar acesta răspunde „că-i este rău”. Și se mai aud niște sunete ca ale unui om care are o suferință groaznică. După aceea, comandantul nu mai scoate nicio vorbă.

Având în vedere situația excepțională apărută în cabină, nici secundul nu s-a mai gândit la maneta de gaze care trebuia ținută cu mâna, astfel încât avionul s-a înclinat până când a intrat în picaj. Tot din înregistrările din „cutia neagră” se înțelege că secundul și-a dat seama prea târziu că se prăbușește, când era la aproximativ 600 de metri de pământ. Iar următorul factor care a contribuit la prăbușirea Airbusului a fost vremea foarte proastă, lipsa vizibilității. Anchetatorii spun că dacă cerul ar fi fost senin, secundul ar fi aflat mult mai repede că se apropie de pământ și ar fi reușit să redreseze avionul.

Cu alte cuvinte, care a fost lanțul de întâmplări/erori/greșeli ce a stat la baza catastrofei aviatice de la Balotești? Să le numărăm: maneta de gaze defectă, incapacitatea mecanicilor Tarom de a repara defecțiunea, decizia companiei de a permite continuarea zborurilor chiar și cu maneta defectă, decizia comandantului de a fi el și nu secundul cel care are grijă de maneta defectă, îmbolnăvirea comandantului, incapacitatea secundului de a redresa aeronava în timp util, vremea proastă de afară. Exact șapte elemente, așa cum scrie la carte.

După accidentul de la Balotești, compania Airbus a căutat și a găsit în cele din urmă o soluție tehnică la problema manetei de gaze. Iar toate companiile care foloseau respectivul tip de avion au fost învățate ce trebuie să facă astfel încât problema să nu se mai repete niciodată.

Dar dacă nu ar fi existat un cumul nefericit de mai mulți factori, chiar și cu maneta de gaze defectă, accidentul de la Balotești nu ar fi avut loc. Asta e cât se poate de clar.

Pe mine poți să mă urmărești și pe Facebook și Instagram.

 

 

Previous post

7 motive pentru care ar trebui să mergi în Thailanda în 2019

Next post

Cum a devenit comunismul o chestie cool pentru turiști, inclusiv în România

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.