Eu nu folosesc GPS-ul, nici în București, nici când sunt în alte orașe din lume. În schimb, în torpedoul mașinii țin tot timpul o hartă rutieră banală și prăfuită, de care mă folosesc cu succes atunci când indicatoarele de pe șosele nu-mi sunt de nici un folos. Cum ar veni, sunt de modă veche și nu mă laud cu asta. Dar nu pot să nu recunosc faptul că mi-a mers la inimă un articol din Time care arată cum ne prostește, de fapt, folosirea îndelungată a GPS-ului. Așa că nu pot decât să fiu sută la sută de acord cu concluzia articolului: nu lăsați GPS-ul să vă conducă drumurile și viața! Uneori o hartă obișnuită poate fi mult mai utilă.

”Încrederea orbească în GPS ne erodează abilitățile de a ne construi propriile hărți cognitive.

”GPS-ul tău greșește”, scrie pe indicator. Acesta NU este Muntele Rushmore (n.r.- celebru pentru sculpturile masive care îi reprezintă pe patru președinți americani). Se pare că o eroare a bazei de date Google Maps conduce șoferii aflați în căutarea respectivului monument într-un loc total aiurea, la 13 mile distanță de autostradă. Mesajul de pe indicator e clar: poți să-ți crezi GPS-ul, care tocmai îți spune că ai ajuns la una dintre cele mai cunoscute atracții turistice din America, sau poți să crezi ce-ți spun propriii ochi: ești într-un loc total aiurea.

Această eroare nu este însă o excepție. De când a explodat în lume folosirea device-urile care folosesc navigația prin satelit, la mijlocul anilor 2000, au crescut și dovezile că GPS ne face mințile varză. În fiecare săptămână, auzim de o nouă întâmplare, uneori tragic-comică, alteori doar tragică. În toată lumea, șoferii urmează vocile liniștitoare ale GPS-ului și uneori merg către locuri total greșite sau chiar periculoase. Ajung astfel cu mașina în oceane și râuri, pe poduri dezafectate sau pe cărări ascunse, pe care GPS-ul insistă să le prezinte drept șosele. Unii șoferi au rămas blocați în pustietatea din Death Valley (n.r- deșert în sudul SUA), situații pe care rangerii din Parcul Național le numesc ”moarte prin GPS”.

Când auzim de un cuplu care a mers 400 de mile în direcția exact opusă, pentru că oamenii au tastat pe GPS ”Carpi” (un oraș industrial din Italia), în loc de ”Capri” (o insulă din Golful Napoli), fără să se întrebe nici o clipă de ce nu este nici o apă în drumul lor; sau de un turism american în Islanda care a vrut să ajungă la Reykjavik, dar s-a trezit într-un sat pescăresc îndepărtat; sau de femeia din Belgia care și-a urmat orbește GPS-ul conducând până în Croația, deși ea trebuia să ajungă doar într-un oraș apropiat, aflat la 38 de mile distanță de Bruxelles, realizăm că toți acești oameni și-au închis o parte din creier, în momentul în care au deschis GPS-ul.

Pe de altă parte însă, putem da într-adevăr vina pe un cuplu canadian care încerca să ajungă la Las Vegas, dar s-a rătăcit într-una din cele mai inaccesibile regiuni muntoase din SUA, deoarece GPS-ul l-a direcționat către ”o șosea” care trecea prin această zonă? Sau pe o femeie care, în drumul ei către Deception Bay din Australia, a căzut cu mașina într-un pârâu și abia a scăpat cu viață, împreună cu cei doi copii mici? Localnicii știau demult de greșeala de pe harta digitală, dar cum ar fi putut ști și femeia respectivă?

Există din ce în ce mai multe dovezi că GPS-ul face ceva cu mintea noastră- sau poate cu creierul nostru. Mai multe studii academice au dovedit că oricine conduce asistat de un GPS a constatat că dispozitivul respectiv îl poate decupla de la mediul înconjurător. ”Harta cognitivă” este un termen folosit pentru prima dată în 1948 de Edward Tolman, un psiholog de la UC Berkeley. El a susținut că experimentele cu șobolani în labirinturi au demonstrat capacitatea acestora de a-și imagina totalitatea labirintului și cum mai multe părți ale acestuia se unesc pentru a crea un întreg. Un număr tot mai mare de cercetători sunt acum de acord că încrederea orbească în GPS erodează hotărâtor abilitatea noastră de a ne construi propria hartă cognitivă.

Se poate chiar ca dependența noastră de GPS să aibă consecințe psihologice. În 2006, un studiu britanic a făcut vâlvă când a anunțat că șoferii de taxi din Londra, cărora jobul le cere să asimileze o mare cantitate de cunoștințe, au un volum peste medie de materie cenușie în zona creierului responsabilă cu reprezentarea spațială complexă. Cercetările preliminare au sugerat, de asemenea, că volumul de materie cenușie scade cînd șoferii ies la pensie sau se retrag din activitate. Cel puțin unul din neurologii implicați în studiu a speculat că folosirea îndelungată a GPS-ului poate avea efecte similare.

Va trece mult timp totuși până când oamenii de știință vor fi capabili să ajungă la o concluzie în această privință. Dar soluție pentru a preveni problemele poate fi chiar în torpedoul mașinii tale, acoperită de praf. A trecut probabil mult timp de când nu ai mai folosit harta de hârtie. Un proiect japonez din 2008, care a comparat trei metode de navigare- GPS, hartă de hîrtie și experiența directă (un ghid a lăsat subiectul pe un traseu, apoi i-a cerut să-l repete)- a ajuns la concluzia că grupul care folosea GPS-ul a rămas în urma celorlalte.

Avem nevoie de hărți. Un studiu german a descoperit că abilitatea oamenilor de a indica corect direcția unui punct de reper este mai mare când stau cu fața spre nord. Acest lucru este efectul faptului că oamenii se orientează mai bine în spațiu când își imaginează o hartă, iar nordul este în vârful hărții. ”Hărțile fizice ne ajută să ne construim hărțile cognitive”, este concluzia unuia dintre autorii studiului. Așa că, data viitoare când vă întrebați de ce nu vedeți în fața ochilor sculptura masivă de granit a președinților americani- deși credeați că ar trebui să fie acolo, consultați o hartă a zonei. Sunt mari șanse să o găsiți mai repede.”

 

Acest articol a fost tradus și adaptat din Time.

 

 

Articol precedent

Hotelierii au pus gând rău site-urilor precum Booking.com sau Hotels.com. Unde găsești, de fapt, cea mai ieftină cazare?

Articol următor

Cu câte zile înainte trebuie să-ți cumperi bilete de avion

1 Comentariu

  1. 25 decembrie 2016 la 3:31 — Răspunde

    Well I guess I don’t have to spend the weekend fiingrug this one out!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *