Când au ajuns la concluzia că turismul local are nevoie şi de o imagine puternică, mauritienii l-au ales pe dodo. Pasărea misterioasă a dispărut fizic încă din 1681, adică la o sută de ani după ce a fost descoperită de primii europeni care au pus piciorul în Mauritius. Mai mult decât atât, era grasă, urâtă şi uitase să zboare pentru că secole de-a rândul nu avusese nici un prădător prin preajmă. Şi nici nu era bună la gust, după cum au consemnat cronicile.

Nu ştiu ce au vrut să transmită autorii, dar alegerea lui dodo pentru a reprezenta Mauritius în relaţia cu turiştii conţine un munte de ironie. O pasăre exterminată în urmă cu mai mult de 300 de ani este singura fiinţă nativă din insulă. În rest, oamenii, maimuţele, trestia de zahăr şi cam tot ce e viu pe aici au venit din altă parte.

Chiar dacă a dispărut fizic, dodo continuă să-şi facă treaba. E desenată pe scrumiere, eşarfe, tricouri şi magneţi de frigider, punând aripa la dezvoltarea turismului, una dintre cele trei mari ramuri economice (alături de cultivarea trestiei de zahăr şi industriei textile) care au transformat rapid Mauritius într-un stat relativ prosper, unul dintre cele mai dezvoltate din Africa.

O Europă în miniatură

Dacă nu citeşti nimic despre această ţară tropicală, aflată în sudul Oceanului Indian (Insulele Mascarene, la 855 km distanţă de Madagascar) poţi fi foarte surprins, imediat ce cobori din avion. Iar cei care cunosc Africa subsahariană vor înţelege mai bine dacă le spun că nu există nici o legătură între Mauritius şi Zanzibar, de exemplu, sau alte destinaţii turistice de pe continent. Fostă colonie franceză până în 1814 şi apoi britanică (până la independenţa din 1968), ţara a păstrat legături politice şi, mai ales, economice cu ambele state (Franţa şi Marea Britanie sunt principalii parteneri comerciali). Mauritius se bucură de autostrăzi bune, servicii de transport public civilizate şi ieftine aşa că poţi merge cu autobuzul dintr-o parte în alta a insulei foarte uşor. Benzina costa cam 5 lei litrul, în bani româneşti, un preţ accesibil pentru localnici care nu se pot plânge nici de un parc auto sărăcăcios. Ba dimpotrivă, aş putea spune. Iar dacă vă gândiţi că aţi putea să vă cumpăraţi o casă în apropierea plajelor superbe de pe cei 177 kilometri de coastă vă dau o veste proastă: proprietăţile se măsoară în zeci de mii de euro, adică aproape la fel ca oriunde în Europa. Asta dacă reuşiţi să convingeţi autorităţile locale că meritaţi un drept de rezidenţă permanentă  aici: ” se obţine foarte greu, doar dacă vă căsătoriţi cu o localnică”, ne-a explicat aşa, cât a putut el de concis,  taximetristul care ne-a plimbat într-o zi, de la nord la sud şi înapoi, la principalele puncte de interes turistic, pentru 2500 de rupii locale (aproximativ 275 de lei).

Scump şi nu prea

Dacă aţi auzit de Mauritius doar în contextul „plecăm în luna de miere cu banii strânşi la nuntă”, s-ar putea să nu aveţi nimic de comentat la preţurile pe care le găsiţi aici. Dar asta nu înseamnă că nu vă aflaţi totuşi într-o destinaţie scumpă, măcar dacă o comparăm cu restul Africii. Există şi aici deosebiri între nord, acolo unde este şi capitala Port Louis, şi sudul şi centrul insulei unde lucrurile sunt puţin mai ieftine. Aş putea să vă spun însă că în Grand Baie (un orăşel din nord) nu e deloc neobişnuit să dai la o masă pentru două persoane- o porţie de dorada cu orez şi una de noodles, o bere şi un suc de mango- 1500 de rupii, adică 165 de lei. Din fericire, în Mauritius nu merg doar cupluri în luna de miere, aşa că au apărut şi alternative mai ieftine la restaurantele cu vedere la ocean. În Grand Baie am dat peste o bucătăreasă cu adevărat meseriaşă care ţinea o tonetă, „La Baraque a Frite” (reţineţi, vă rog, numele ăsta), împreună cu familia, printre copacii de casuarina dintre bulevardul principal şi plajă. Cum nu aveau autorizaţie pentru restaurant, patronii îţi puteau oferi doar scaune de plastic pe care să te descurci cu mâncarea, dar credeţi-mă, şi în genunchi dacă aş fi stat, tot acolo mi-aş fi luat prânzul. Mâncarea gătită la baracă era divină şi costa cam o treime din preţul de la terasa din apropiere. Am plătit 240 de rupii pe o porţie uriaşă de creveţi prăjiţi cu orez şi şofran, 275 de rupii pentru o farfurie de fructe de mare „vindaye”, o mâncare locală (curry, muştar, condimente) şi 150 de rupii pentru noodles prăjiţi cu pui. Mai mult decât rezonabil pentru Mauritius.

Dacă mai vreţi un argument pentru a fi cu simţurile în alertă când mergeţi în această ţară vă mai spun că, la restaurant, o bere locală, de 330 de ml,  costă între 110 şi 130 de rupii, cam cât este şi în Centrul Vechi din Bucureşti. Nu disperaţi însă pentru că puteţi să cumpăraţi acelaşi produs cu 36 de rupii de la hipermarket. Asta doar pentru cei care se gândesc că există viaţă şi după vacanţă.

Iar pentru o plimbare cu barca de 3 ore pâna la insula Coin de Mire, un excelent loc pentru snorkeling, am negociat până la 800 de rupii (cam 90 de lei) dar asta pentru că mai erau trei francezi cu mine care plătiseră deja 3000 de rupii, deci banii mei intrau deja la categoria bonus.

Trei continente într-o insulă

Dacă în ceea ce priveşte plajele, natura, imaginile, aş putea să spun cu uşurinţă „am mai văzut din astea” oamenii din Mauritius sunt un spectacol în sine. Insula este un fascinant „melting pot” cu 1,3 milioane de oameni, de culturi şi religii diferite, veniţi din colţuri îndepărtate ale planetei în perioada colonială. Hinduşii cu zeii şi sărbătorile lor colorate, dar şi cu nepotismul care-i face uneori atât de antipatici sunt majoritari pe insulă, făcând legea, la propriu şi la figurat, în politică şi afaceri. Urmează creolii, 27% din populaţie, descendenţii sclavilor africani şi „dezavantajaţii insulei” după cum scrie prin ziare, având în vedere că majoritatea dintre ei au şcoală puţină şi job-uri prost plătite. Urmează musulmanii (17%) veniţi şi ei de prin nordul Indiei, chinezii (3%) şi, la urmă, europenii, mai exact francezii (2% din populaţie), mulţi dintre ei fiind, se spune, urmaşii aristocraţilor refugiaţi aici în urma Revoluţiei Franceze.

Expaţii europeni sunt destul de puţini pentru că dincolo de gluma taximestristului cu căsătoria cu localnicii dreptul de rezidenţă permanentă se primeşte destul de greu în Mauritius, o republică parlamentară tânără, după model occidental, dar cu multe particularităţi locale. Teoretic ai voie să critici guvernul, numai că singurul post de televiziune din insulă aparţine statului.

Totuşi, nivelul de trai decent al oamenilor se vede de la o poştă. Localnicii îşi afişează pofta de viaţă pe stradă, la plajă, în parcuri. Am nimerit peste o petrecere declanşată spontan de câţiva liceeni care ieşiseră de la şcoală şi în drum spre casă s-au oprit pe plaja de la Pereybere, unde au cântat şi au bătut din tobe câteva ore bune, s-au filmat cu tabletele, până când au început să fie sunaţi pe smartphone de părinţii care-i aşteptau acasă. Nu înainte de a se aşeza la coadă la dubiţa care vindea îngheţată la cornet de 250 de rupii bucata.

Un milion de turişti ajung anual în Mauritius, la un milion de localnici, deci ar fi chiar nefiresc ca această realitate să modeleze şi comportamentul localnicilor. Astfel, nu e deloc ciudat ca în timp ce stai în staţia de autobuz să oprească o maşină în dreptul tău şi şoferul să te întrebe dacă nu vrei să mergi cu el la destinaţie „la acelaşi preţ cu autobuzul”. Dar nu am întâlnit aici oameni care să te agaseze pe stradă cu oferte de excursii sau suveniruri, nici cerşetori insistenţi care să-ţi facă pe loc rezumatul vieţii lor nefericite, cum din păcate se întâmplă în alte ţări africane.

Plajele nu sunt, în general, aglomerate, dar atunci când sunt sărbători locale oamenii ies în număr mare la picnic, pe malul oceanului. O nouă dovadă, dacă mai era nevoie, că, sub soarele arzător din Mauritius, oricine poate să-şi găsească fericirea.

 

Info pe scurt

  • serviciile turistice sunt la un nivel foarte ridicat
  • preţurile sunt relativ mari, dar există întotdeauna alternative ieftine
  • transportul cu autobuzul dintr-o parte în alte a insulei şi în oraşe este eficient şi ieftin (la principalele obiective turistice e preferabil să mergi cu taxiul)
  • chelnerii, şoferii şi personalul hotelurilor nu aşteaptă neapărat bacşiş (primesc cu bucurie, dar nu se supără dacă nu le dai nimic. Ştiu că trebuie să-l merite)
  • în locurile publice este foarte curat: stradă, plajă, locuri turistice
  • Mauritius este un producător de textile important, deci puteţi cumpăra haine de firmă la preţuri foarte bune
  • romul produs în insulă este celebru în lume. Nu costă mult şi puteţi să-l încercaţi pentru a descoperi care-i motivul

Mauritius 4

Locuri şi activităţi de bifat

  • plajele din nord, din jurul oraşului Grand Baie (Cap Malheurex, Pereybere, Mont Choisy)
  • diving şi snorkeling în foarte multe locuri din jurul insulei
  • excursii la Black River Gorges National Park şi Chamarel (cascadă şi pământul în 7 culori)
  • capitala Port Louis
  • vizită la Grand Bassin (Ganga Talao) un lac vulcanic şi centru religios important pentru hinduşi. Aici este şi o statuie a zeului Shiva.
  • vizită la Troux aux Cerfs, unde se află craterul vulcanului.
 Black River Gorges National Park
Black River Gorges National Park

 

 

 

 

Articol precedent

Ce poţi să păţeşti când pierzi avionul din vina companiei aeriene. O întâmplare cu Air France şi Emirates

Articol următor

Călători celebri invitaţi la HipTrip Festival. Plus: Programul complet al filmelor

1 Comentariu

  1. […] din ţară. Astfel, aţi putea chiar să vă permiteţi acea vacanţă în Seychelles sau în Mauritius, la care vă gândiţi de ani de zile, dar nu aţi îndrăznit niciodată să o puneţi în […]

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *