Copilul m-a văzut de departe și a luat-o la fugă spre mine. Ținea un băț în mână și-mi spunea ceva în arabă, pe un ton oarecum răstit. Când a văzut că nu înțeleg, m-a întrebat în engleză ce caut acolo. Nu eram în vreun cartier obscur din Palestina, nici în vreo moschee secretă unde numai arabii au voie să intre, ci chiar în centrul orașului Hebron, deci nu înțelegeam deloc de ce prezența mea acolo ar fi avut nevoie de explicații. I-am spus puștiului că sunt turist și, uite, autocarul cu care am venit e la zece metri mai încolo. Micul palestinian nu s-a mulțumit cu explicațiile mele și s-a dus la autocar, a schimbat vreo două vorbe cu șoferul, după care a plecat în treaba lui.

Zidurile din Hebron sunt pictate cu mesaje palestiniene.

Mi-a venit să râd- oare puștiul ăla chiar voia să mă bată cu varga aia, pe care o ținea în amenințător în mână? Oare își imagina că sunt vreun colonist israelian, rătăcit prin sectorul palestinian al Hebronului?

Din păcate, nu e nimic distractiv în întâmplarea asta. Mai degrabă arată un lucru tragic și anume că turiștii nu prea au ce căuta într-un loc unde, de altfel, ar avea o grămadă de chestii de învățat despre istoria omenirii. Chiar am citit recent în cartea israelianului Yuval Noah Harari, Sapiens, că unul din locurile unde cu mii de ani în urmă a început Revoluția agricolă este în apropierea Hebronului. Tot aici, cărțile sfinte ale evreilor, arabilor și creștinilor spun că se află mormântul lui Abraham, care ar fi trăit 175 de ani și este considerat strămoșul comun, atât al evreilor cât și al arabilor.

Statele Unite și Israelul au anunțat zilele trecute că se retrag din UNESCO, după ce organizația care trebuie să promoveze cultura, educația și pacea în lume a declarat Orașul Vechi din Hebron ca fiind „Palestinian Heritage Site”. Înțeleg din declarațiile premierului israelian, Benjamin Netanyahu că ceea ce deranjează este cuvântul „palestinian”. Adică ce, locul ăsta e doar palestinian, nu și israelian?

Moscheea Ibrahimi

O grămadă de idioți au aplaudat pe internet reacția dură a americanilor, de parcă chestia asta i-ar ajuta cu ceva pe evreii din Hebron, vreo 700, și care n-ar putea trăi acolo dacă nu ar fi păziți, zi și noapte, de câteva mii de soldați IDF. Ce-i drept, decizia UNESCO nu-i ajută nici pe cei 150 de mii de palestinieni din Hebron, care se pot aștepta acum, drept represalii, la construcția de noi colonii israeliene. Hebronul e împărțit în două sectoare, H1 și H2, primul mai mare, rezervat arabilor, și celălalt mai mic, pentru evrei, numai că de fiecare dată când se supără, premierul Netanyahu mai construiește niște cartiere israeliene în oraș. Ilegale, zic instituțiile internaționale, numai că în zone din astea de conflict  nu prea mai bagă nimeni în seamă ce zice comunitatea internațională.

Colonia israeliană din Orașul Vechi

Hebron e un oraș trist, poate cel mai trist din Palestina. Și este murdar. Bazarul din Orașul vechi e aproape gol, mai sunt câțiva negustori arabi care vând nimicuri. Și copii, sunt mulți copii care trag de tine să cumperi de la ei brățări cu steagul Palestinei și se supără dacă-i ignori. Intrăm și ne cumpărăm rahat dintr-o făbricuță locală, ca să sprijinim cică turismul, numai că nu prea mai ai ce sprijini. Nu mai vin aproape deloc turiști în Hebron. Sărăcia și deznădejnea nu fac casă bună cu turismul global, deși eu aș aduce aici oameni din toată lumea ca să vadă, la fața locului, unde poate duce ura.

Bazarul din Orașul Vechi este protejat de o plasă de sârmă, împotriva gunoaielor aruncate de sus, din colonia israeliană.

Nu trebuie decât să mergi așa, prin bazar, și să te uiți în sus la plasa din sârmă care-i protejează pe palestienii de jos de gunoaiele aruncate din colonia israelienă. Că am uitat să-ți spun, casele israeliene sunt în mijlocul Orașului Vechi, și sunt înconjurate de palestinieni. Deci nu prea are nicio logică împărțirea asta pe sectoare, dacă nu-i poate ține deoparte pe unii de ceilalți, ca să nu se împuște sau să înjunghie, dar cine sunt eu să-i judec deciziile lui Netanyahu?

Ca să intri în sectorul israelian trebuie să treci printr-o poartă de oțel, unde e un checkpoint și un detector de metale. Nu știu de ce îmi vine să scot aparatul fotografiat și să fac o poză, dar chestia asta îl enervează pe soldatul de la ghișeu care vociferează spre mine, așa că îmi văd de treabă. N-are rost să mai încing și eu spiritele și așa toată lumea se uită urât la toată lumea.

Mormântul Patriarhilor (Moscheea Ibrahimi) este chiar în Orașul Vechi și e considerată și de unii și de alții unul dintre cele mai importate locuri pentru propria religie. Acum e împărțit în două, fiecare se roagă pe partea sa și, din când în când, arabii și evreii se reclamă reciproc că-și spun rugăciunile prea tare, și-i deranjează pe ceilalți.

Și mă gândesc acum, la credincioșii noștri din România care se închină la moaște și noi râdem de ei. Bine totuși că nu ne omorâm unii pe alții la pelerinajele alea, dar, mă rog, moaștele noastre nu sunt de băgat în patrimoniul UNESCO.

Eu nu văd deci niciun prilej de bucurie că UNESCO a băgat Hebronul pe lista patrimoniului mondial. Ce bucurie poate fi aia, când o chestie atât de importantă pentru omenire nu poate fi văzută de oameni?

Moscheea Ibrahimi
Hebron
Articol precedent

Tot ce trebuie să știi înainte să mergi în vacanță în Seychelles

Articol următor

Acesta este cel mai recent articol.

Nu sunt comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *