„Este cald. Wow, cât de cald este în Stockholm!”. Am auzit chestia asta de zeci de ori în acest început de august, în timp ce eram în capitala Suediei. Acum, serios, cât de cald putea să fie în Stockholm? Undeva la 30-33 de grade Celsius, în fiecare zi. Normal pentru un om care vine din România, dar înțeleg că absolut nefiresc pentru suedezi.

Atât de nefiresc încât suedezii trăiesc în apartamente scumpe, pentru care plătesc cel puțin 1400-1500 de euro pe lună, dar care nu sunt dotate și cu aparate de aer condiționat. Pentru că până acum nu le-a trebuit așa ceva și, iată, o afacere pe care un chinez deștept poate să o facă vara asta în Suedia: să umple Stockholm-ul de cutii din alea, pe care le montezi pe perete ca să ai răcoare în casă. La cât de disperați de căldură mi s-au părut suedezii, sigur vor fi dispuși să bage mâna adânc în buzunare pentru puțin confort termic pe timp de vară.

Știam înainte să ajung în Suedia că se întâmplă ceva ciudat acolo. Am văzut știrile care arătau incendii de vegetație, inclusiv dincolo de Cercul Polar, și care i-au făcut pe unii localnici să-și abandoneze casele. Mă gândesc ce o fi și în mintea renilor, nu numai a oamenilor, când s-au trezit brusc cu temperaturi de peste 30 de grade, când ei sunt obișnuiți cu cel mult 10-15 grade în anotimpul ăsta. Dar, desigur, încălzirea globală nu este decât un hoax inventat de chinezi ca „să facă fabricile americane necompetitive” ( te-ai prins, e un citat din Donald Trump).

Suedezii sunt ciudați

Pride în Stockholm

Pe de altă parte, e bine că au parte și suedezii de puțină acțiune. E atâta relaxare pe străzile din Stockholm încât cred că uneori le prinde bine câte un motiv să se plângă.

„Sunt niște ciudați suedezii. Foarte reci, nu se împrietenesc cu tine, își văd numai de treaba lor. Nu-s ca noi aștia, din estul Europei, care ieșim pe stradă, petrecem, vorbim, ne distrăm”, îmi zice taximetrista care m-a luat de la aeroport. Este o poloneză la vreo 50 de ani, stabilită în Stockholm de 10 ani, după ce a încercat mai multe joburi prin Germania. Zice totuși că e ok să trăiască printre „ciudații ăștia”, mai ales când a venit maică-sa în vizită și a dus-o la mall iar săraca femeie s-a speriat de prețurile din magazine. „I-am spus să stea liniștită, să cumpere exact ce vrea, că doar eu câștig ca un suedez obișnuit, adică ne permitem să cumpărăm orice”.

Căldură mare în Stockholm

Când salariul mediu în Stockolm bate spre echivalentul în coroane a 3000 de euro și ai parte de unul dintre cele mai generoase sisteme de asigurări sociale din lume, e greu să te plângi de ceva. Bine, poți să te plângi de numărul mare de refugiați și imigranți care ți-au intrat în țară în ultimii ani. Dar te-ar bătea Dumnezeu, dacă ai probleme din astea, pentru că nu-s mai mulți străini în Suedia decât în alte părți din Europa.

Și apoi dacă sunt imigranți, ce? Eu am văzut câteva femei rome care mergeau cu sacul și adunau pet-uri. Am văzut și cerșetori la colțuri de stradă, care vorbeau în frumoasa noastră limbă, dar de ce te-ar deranja asta, dacă nu ești un sclifosit care nu înțelege că lumea s-a schimbat fundamental și nu mai poți ține oamenii închiși între granițe. Că toți au dreptul să-și caute fericirea oriunde, chiar și în Suedia.

Stockholm, Pride parade

Numărul imigranților a crescut în Suedia de la 14 % din populație în 2010, la aproximativ 20 % în zilele noastre. Iar oamenii ăștia veniți din toate colțurile lumii beneficiază de același sistem de protecție socială ca ceilalți suedezi, atâta vreme cât muncesc și plătesc contribuții. Mi-a zis chestia asta Niklas Lofgren, de la agenția suedeză de asiguri sociale, cu care m-am întâlnit în cadrul unui program pentru jurnaliști din toată lumea, pe tema legalizării căsătoriilor gay și drepturile persoanelor LGBTQ din Suedia.

„Egalitate pentru toți”

Orașul vechi, Gamla Stan

Pentru că altă mare chestie care s-a întâmplat în Suedia în ultimii ani e că a devenit o țară ultra-friendly cu persoanele gay. În 2009, s-au legalizat căsătoriile dintre persoanele de același sex, iar, în același an, biserica protestantă suedeză a hotărât să le oficieze și religios, în biserică. „Doamne ferește, ce păcat!”, ar zice un preot de pe la noi, în timp ce și-a face cruce cu ambele mâini. Dar în țara care a dat lumii primul episcop femeie și lesbiană, dreptul oamenilor la dragoste nu e negociabil.

Am discutat despre chestia asta cu pastorii Kristina Ljunggren și Johan Lundby, de la Biserica St Jacob din Stockholm. Tot interviul poate fi citit aici, dar ce o să-mi rămână în minte pentru toată viața este răspunsul lui Johan Lundby la întrebarea cum se împacă textele Bibliei cu căsătoria religioasă a doi bărbați sau două femei:

„În ceea ce privește interpretarea Bibliei, pentru mine un lucru este foarte important. Nu ai cum să argumentezi că un lucru este interzis. Când îl voi întâlni pe Dumnezeu, la Judecata de Apoi, va fi ușor să mă justific: eu nu am exclus pe nimeni de la dragoste. Pentru că dacă aș face altfel el mă va întreba: de ce nu l-ai lăsat să intre (în biserică)? Eu îi voi spune că am urmat regulile. El îmi va spune că regula este să iubești. Dragostea ține loc de toate regulile. Dacă eu voi folosi regulile ca să interzic cuiva dragostea, atunci Dumnezeu îmi va reproșa asta.”

Chestia asta cu „drepturi egale pentru toți” nu are numai fani în Suedia. Anul ăsta sunt alegeri iar partidul de extremă dreaptă e cotat cu vreo 20%, adică e pe locul trei în intențiile de vot. Și mai sunt naziștii care s-au băgat și anul ăsta să strice Pride Parade, dar și-au luat-o frumos de la poliție. Mă rog, toată lumea vorbea despre ei, cu câteva zile înainte de parada de pe 4 august, dar anul ăsta s-au dovedit a fi mai degrabă o sperietoare falsă.

Dacă ești turist

Ca turist în Stockholm trebuie să cunoști însă câteva chestii, fără de care s-ar putea să nu poți să te bucuri de „drepturi egale pentru toți”.

1. De pildă, dacă vrei să stai în orașul vechi, adică în  Gamla Stan, trebuie să știi că nu prea ai cum găsești o cazare mai ieftină de 100-150 de euro pe noapte. Eu am stat în ceva care se cheamă Lord Nelson Hotel, care se lăuda că e cel mai îngust hotel din Suedia. Camera era cât o debara și tot costa peste 100 de euro pe noapte. Mai bine stai mai departe de centru, oricum poți să ajungi în Gamla Stan cu mijloacele de transport în comun.

2. Nu are niciun sens să umbli cu bani cash la tine, pentru că poți să plătești cu cardul peste tot. Când am întrebat la un restaurant dacă pot să achit nota cu cardul, chelnerul era să se prăbușească sub masă de râs. Suedia e țara aia care vrea să renunțe complet la banii de hârtie, motiv pentru care vei găsi foarte greu o casă de schimb valutar.

3. Taxiurile sunt potop de scumpe, dar transportul public- cu metroul, autobuzul și chiar cu vaporul- funcționează impecabil. Spre exemplu, în loc să dai o căruță de bani pe taxi de la Aeroportul Arlanda până în centru mai bine folosești linia de tren Arlanda Express, care oprește fix în Gara Centrală. De acolo până în centrul vechi mai mergi pe jos vreo 15 minute. Nici trenul nu e ieftin, costă vreo 20 de euro, dar crede-mă, nu ai vrea să știi cât costă taxiul de la aeroport până în centru. Iar ca să te deplasezi prin oraș, poți să-ți faci un abonament de 3 zile (sau de o săptămână sau de o zi), valabil atât la metrou cât și la autobuz.

4. Mâncarea e scumpă, băutura la fel. Adică o bere e vreo 7 euro la terasă ( 70 de coroane) și cel mai ieftin am mâncat cu 20 de euro (200 SEK). Oricum plătești cu cardul, nu vezi banii cum îți dispar din buzunar deci, părerea mea, bucură-te de vacanță. Pentru că e scump, trebuia să fie o compensație la asta, așa că mâncarea este foarte diversificată. Adică de la mâncare iraniană, la italiană și, na, suedeză. Chifteluțele alea cu dulceață sunt o păcăleală, în schimbă găsești multe alte chestii cu adevărat senzaționale.

5. Poți să bei apă direct de la robinet, pentru că este foarte bună. În Suedia, pur și simplu arunci banii pe fereastră dacă-ți cumperi apă îmbuteliată. Ține minte și chestia asta, pentru că s-ar putea să-ți salveze o grămadă de coroane.

6. Iar dacă te nimerești în Stockholm când e Pride-ul (anul ăsta a fost pe 4 august), eu zic că merită să tragi o fugă la defilare. 60 de mii de participanți au fost în 2018, adică cât un orășel din România. Și a fost foarte amuzant să vezi toată partea centrală a orașului ocupată cu treaba asta de Sodoma și Gomora. Unii pe margine, alții de la geamuri cu stegulețe în culorile curcubeului. Niște desfrânați suedezii ăștia, nu știu cum îi mai suportă pământul. A, și am văzut chiar și pastori defilând cei patru kilometri, cât a fost traseul Pride-ului. Oare de asta preoții lor nu au burtă?

În fine, îți las mai jos câteva fotografii să înțelegi atmosfera de acolo. Și, da, oricât ar fi de scump, merită să vezi, măcar o dată în viață, cum arată o țară din asta „socialistă”, la care strâmbă din nas fanii lui Trump.

Articol precedent

6 lucruri pe care să le faci în Chiang Mai, Thailanda

Articol următor

Cum au schimbat hipsterii Cuba și de ce turismul global e mai tare decât politica

16 Comentarii

  1. 27 august 2018 la 17:55 — Răspunde

    Care e sursa fotografiei da la Pride care arata o femeie rrom cu un sac de plastic negru?

  2. 27 august 2018 la 20:49 — Răspunde

    Pot sa utilizez poza coverpage FB? Cu credit bineinteles.

    • 27 august 2018 la 21:51 — Răspunde

      Singura conditie pe care o am este sa nu fie insotita de comentarii rasiste. Nu asta a fost ideea fotografiei. Femeia roma din imagine isi castiga existenta adunand peturi, nu era cersetoare (sau nu stiu eu asta).

  3. Alex
    27 august 2018 la 20:50 — Răspunde

    „Iar oamenii ăștia veniți din toate colțurile lumii beneficiază de același sistem de protecție socială ca ceilalți suedezi, atâta vreme cât muncesc și plătesc contribuții. ”
    Corect! Atata timp cat muncesc.
    Ce nu ti-a spus Niklas Löfgren este ca cei care NU muncesc (50% dintre cei nascuti in strainatate nu muncesc nici dupa 8 ani de la venire – vezi link-ul de mai jos. Sau mai exact, in cifre, 1 milion de oameni din 10 nu fac nimic) au mai mult decat cei care muncesc/au muncit o viata intreaga si au ajuns pensionari.
    De exemplu: Cei care muncesc, trebuie sa-si plateasca dentistul, pentru cei care nu muncesc, e gratis oricat ar costa. Chiar si implant dentar!
    Suedia numai anul asta s-a imprumutat 4 miliarde € ca sa-i tina pe cei care nu muncesc la nivelul asta. Si cu impozite de 32%. Asta daca castigi pana in 45 000€ pe an. Dupa aia esti impozitat cu 55%.
    Un exemplu minunat, idilic chiar, demn de urmat. Ceea ce va urez si voua din adancul sufletului. Impozite de 32%.
    Intr-adevar, cool, foarte cool Suedia asta. Este foarte usor sa faci pe socialistul cu bani imprumutati si bagand mana adanc – pana la glezne, in buzunarul cetateanului.

    https://www.svt.se/nyheter/inrikes/svart-for-utrikesfodda-att-fa-jobb-tar-i-snitt-atta-ar

    • Ann
      28 august 2018 la 15:09 — Răspunde

      Sunt total de acord! Sunt foarte foarte multi care traiesc pe spatele celor care muncesc!

  4. Max
    27 august 2018 la 22:59 — Răspunde

    Da Alex, e nasol in Suedia. Nu mai bine te intorci tu in Romania?

    • Pop
      29 august 2018 la 10:30 — Răspunde

      Dupa cum merg lucrurile in Suedia, s-ar putea ca in zece-douazeci de ani sa-i vedem pe romano-suedezi cum se intorc in Romania…

  5. Dana
    28 august 2018 la 0:26 — Răspunde

    In mod normal iarna in Suedia nu sunt chiar 10-15 grade…

  6. Pop
    29 august 2018 la 10:38 — Răspunde

    Asta e un articol scris de unul venit cu cliseele din Romania, cu ceea ce i-ar place lui sa fie in Suedia. De plida, scrie ca „un chinez deștept poate să o facă vara asta în Suedia: să umple Stockholm-ul de cutii din alea, pe care le montezi pe perete ca să ai răcoare în casă”. Nu, cutiii de acelea nu ai voie sa montezi pe perete, ca nu te lasa statul.

    Un alt cliseu, rastalmacit dupa vorbele lui Niklas de la protectia sociala, si inghitit de excursionistul roman: „oamenii ăștia veniți din toate colțurile lumii beneficiază de același sistem de protecție socială ca ceilalți suedezi, atâta vreme cât muncesc și plătesc contribuții”. Nu, o buna parte din imigranti beneficiaza de acelasi sistem de protectie sociala fara sa munceasca si fara sa plateasca contributii.

    Al treilea cliseu, despre cum i-ar place autorului: „partidul de extremă dreaptă e cotat cu vreo 20%, adică e pe locul trei în intențiile de vot”. Nu, partidul acesta iese pe primul loc in unele sondaje, iar pe locul doi sau trei in altele, lucru usor de verificat cu google.

  7. sorin
    30 august 2018 la 11:46 — Răspunde

    Autorul acestui articol are mentalitate de marxist asa zis multiculturalism. A fi acceptat în alta tara nu este un drept pe care îl ai ci un privilegiu care ți se acorda de acea tara. La tine în tara primești pe cine vrei tu. Toți cei care se opun colonizării tarii lor cu negri și musulmani sunt denigrați și demonizați de asa zișii progresti care ii etichetează pe nedrept, ca fiind fasciști, rasiști, neonazisti sau de extrema drepta.Partidele de stânga importa masiv negri și musulmani pentru a-și creste bazinul lor electoral. Se știe ca acești migranți care de regula nu muncesc, nu doresc sa se integreze, disprețuiesc și urăsc cultura majoritarilor și doar duc o viata materiala, fără munca, mult mai buna decât în tarile lor de origine, pentru ajutorul social nemeritat pe care îl primesc, votează cu cei care i-au importat și le oferă un trai decent, fără munca. În plus, unele persoane care asigura cazarea și cele necesare întreținerii acestor migranți, sunt persoane apropiate stangistii lor aflați la guvernare. O persoana care are drept de ședere poate sa voteze la alegerile locale. Datorita socialiștilor suedezi meschini, cu o viziune ideologica utopica, Suedia se sinucide lent dar ireversibil, rasial, cultural și economic. Datorita masivei imigratii africane și musulmane, Suedia ocupa detașat locul nr. 1 la fapte de viol având ca victime suedeze și autori, negri și musulmani. În special somalezi.

    • 30 august 2018 la 11:56 — Răspunde

      Aș prefera niște surse credibile pentru informațiile pe care le dați. Altfel, n-au nicio valoare.

  8. Sorin Dobrila
    30 august 2018 la 13:03 — Răspunde

    In general, romani se uita cu jind la socialismul suedez (da, se poate si mixtura asta anormala, monarhie cu socialism), pentru ca mai marii suedezi sunt platiti prost si nu au nici un fel de privilegii date de functiile lor. Si simti in jinduirea asta, o ura marxista fata de elite, fara perdea, care te face sa te infiori: mesajul din spatele jinduirii asteia, daca citesti printre randuri, poate fi exprimat simplu, ca un fel de „Fir-ati ai dracu’ de boieri, asa va trebuie!”…

    Uneori, daca cineva incearca sa le atraga atentia acestor natangi – sa-mi fie iertata lipsa de delicatete, oricum este o obisnuinta, la mine, dar in acest caz, chiar este necesara – ca acolo nu este chiar o atmosfera paradisiaca, imediat vine contra-argumentul nivelului de trai. De fapt, daca analizezi ce anume se subintelege prin acest nivel de trai, constati ca este vorba de clasicul transfer marxist al bunastarii, de la cei care au – pentru ca muncesc mai mult, sau mai bine, sau mai mult si mai bine – catre cei care nu au la fel de mult. De ce nu au la fel de mult? Simplu: in afara unei minoritati, de oameni realmente batuti de soarta, care fie sunt handicapati, fie au alt gen de probleme severe, dar care nu sunt imputabile nimanui, ei bine, nu au mai mult pentru ca muncesc mai putin, sau mai prost, sau mai putin si mai prost. Sau deloc…

    La prima vedere, totul pare superb: nu exista oameni ai strazii, nu exista saracie, somajul este aproape nesemnificativ, industria suedeza este clasata deasupra celei americane, muncitorii sunt „protejati” de cele mai puternice sindicate din lume, in fine, un adevarat tablou idilic, al victoriei socialismului-capitalist. Spun la prima vedere, pentru ca daca stam sa disecam situatia reala, incepem sa avem surprize, si inca unele mari: nivelul inalt de trai este masurat prin factorul de redistribuire al bunastarii – impozitarea pleaca de 55% in sus. Factorii care chiar pot da o imagine clara, si nediscutabila, despre bunastarea unei natiuni, cum ar fi puterea de cumparare a monedei nationale, numarul de persoane angrenate in activitati creatoare (nu ma refer doar la arte), sau PIB, de obicei sunt „uitati”…

    Atitudinea fata de antrepenori este relativ asemanatoare cu cea din Romania – normal, socialismul nu poate genera altceva. Pe scurt, sunt tratati ca un fel de paria ai societatii, si chiar daca o oarecare relaxare a politicilor economice, prin anii 90 (cel putin, comparata cu anii 70), a facut ca numarul de startup-uri sa creasca cu 25%, atitudinea este la fel. Ingvar Kamprad, fondatorul Ikea, declara intr-un interviu dat revistei Forbes, ca birocratii din sistemul fiscal l-au acuzat, frecvent, ca „foloseste oamenii doar pentru a face profit”. O asemenea atitudine, subliniata de unul dintre cei mai de succes antreprenori ai Suediei, spune totul…

    Bunastarea, nivelul de trai, asta este ce se foloseste, cel mai des, cand cineva vrea sa zugraveasca Suedia in culori roz-bombon. Realitatea este, si in cazul asta, diferita: la sfarsitul anilor 90, venitul mediu al unei gospodarii suedeze, calculat pe trei decade anterioare, era de 26.800 de dolari, pe an. La acelasi moment, pentru aceiasi perioada, in America era de 39.400 de dolari. Practic, daca Suedia ar intra in componenta Statelor Unite, ar fi unul dintre cele mai sarace state. De remarcat ca aceste venituri sunt venituri brute, inainte de taxare, si cum Suedia are cel mai brutal procent de taxare din lume, practic suedezul mediu este CU MULT mai jos, din punct de vedere al bunastarii, decat americanul mediu…

    Sistemul care-i dadaceste pe suedezi, din leagan si pana in mormant, are grija de nefericitii care, altfel, ar fi lipsiti de adapost. Acestia primesc slujbe simbolice, in companiile de stat – practic nerentabile pentru respectiva companie, dar in felul acesta, se scade artificial procentul somajului – si locuinte subventionate, tot „de la stat”. Evident, daca tot exista o asemenea posibilitate, apar si cazuri de suedezi absolut capabili sa se sustina financiar, dar care prefera sa se abandoneze sistemului de ajutoare sociale. In fond, de ce Dumnezeu sa te duci la munca, daca poti sa obtii cam aceleasi lucruri, si statul sa plateasca pentru ele??, Pare grozav, dar realitatea este ca suedezii platesc, din greu, aceste pomeni sociale, care sunt facute de stat, dar cu banii obtinuti din procentul ala incredibil al impozitului platit de suedezi: 55% din venituri Ca tot am atins subiectul impozitarii – repet: 55% din venituri! – sa nu uitam ca la acest procent se adauga TVA, impozite si accize de alta natura, asa incat, aproximativ 75% din veniturile suedezilor sunt luate de stat – culorile roz-bombon cam palesc, nu-i asa?

    O alta marota a celor care proslavesc modelul suedez, indiscutabil este superioritatea sistemului de invatamant, cu gratuitate universala. Partea proasta vine cand analizam ce anume se invata, in acest sistem de invatamant, in acest moment. Partial, ce se invata in scoala elementara, cu 15 ani in urma, acum se invata in liceu, si o parte din programa de liceu, asa cum era ea in urma cu doua decenii, a devenit programa de colegiu. Daca asta nu arata o decadere a sistemului de invatamant, atunci va rog sa spuneti ce altceva ar putea fi… Stiu, putem sa discutam despre traditie universitara de secole, Universitatea din Upsala a fost fondata prin secolul 15, dar nu are rost, modificarile din orice sistem de invatamant se vad in decenii: prostii pregatiti azi, se vor vedea, in toata splendoarea lor de analfabeti functionali, peste 20-30 de ani…

    Am lasat la urma un aspect, care este, din punctul meu de vedere (recunosc, aici sunt tare subiectiv), cel mai important: libertatea. Aceiasi natangi, care proslavesc sistemul suedez, nu uita sa spuna ca Suedia este un paradis al libertatii. Ma rog, un paradis in care, timp de 40 de ani, intre 1934 si 1974, 62.000 de cetateni suedezi – parinti SI COPII LOR!!! – au fost sterilizati, fiind considerati de rasa inferioara. Un paradis al libertatii, in care circa 500 de persoane au fost lobotomizate, pentru ca erau indezirabile pentru guvern. De fapt, asta este numarul cert, dar se pare ca cifra reala este de circa 4200… Trecand de la aceste atrocitati, care pun Suedia in rand cu Germania nazista, ajungem la libertatea de zi cu zi, in care apar tot felul de limitari. Libertatea de exprimare „exista”, dar ingradita de tot felul de restrictii. Corectitudinea politica, care iti spune ce ai voie sa spui, si ce nu ai voie sa spui, pare sa fie la ea acasa, sustinuta de legi. Practic, orice opinie, care nu corespunde cu punctul oficial de vedere, este tratata ca „hate or offensive speach”. Si daca ASTA nu-ti convine, si o mai si spui, atunci, evident, ai probleme: tocmai ai intrat in domeniul „hate or offensive speach”. Cerc vicios…

  9. Bianca
    22 septembrie 2018 la 14:59 — Răspunde

    Pot aduga ca gasesti mancare si cu mai putin de 20 de euro. Sunt destul de multe fast fooduri unde un burger e maxim 15 Euro. Cafeaua e undeva la 4 Euro, o gasesti si cu mai putin.
    Da, vor sa renunte la cash si sunt locuri unde nu primesc deloc cash, deci ai grija sa ai card functional la tine.
    Poti sa-ti rezervi totul pe internet si sa arati codurile de pe telefon: bilete pentru autobuzele de la aeroporturi in oras, intrarile la muzee (au pass-uri cu intrari la muzee, croaziere si tururi la preturi excelente. cu un pass din asta ajungi in 3 zile sa economisesti mai mult de jumatate din preturile locurilor pe care le-ai vazut).

  10. Mitica
    10 noiembrie 2018 la 15:41 — Răspunde

    Foarte interesant ! Eu personal nu am fost acolo, dar am auzit păreri cum că Suedia ar fi coborât față de anii ’60-’80, că lucrurile s-ar fi schimbat, dar nu în bine !

    • 1 decembrie 2018 la 18:18 — Răspunde

      Ar trebui să mergeți acolo, să vă convingeți cu ochii d-voastră. E prea multă minciună pe internet ca să aveți o imagine realistă despre Suedia.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.